-interviu cu prof. Costel Neacşu (Grup Şcolar Sãrmaşu), teolog şi scriitor
Reporter: Hristos a înviat !
Prof. Costel Neacşu: Adevãrat a înviat !
Reporter: De ce acest salut, folosit de creştini între Învierea şi Înãlţarea Domnului?
Prof. Costel Neacşu: Salutul acesta, ca element de legăturã fiinţialã în comunicarea dintre creştini, este o înalţare cutremurător de frumoasă şi emoţionantă a inimii noastre deasupra lumescului… Nu este doar expresia unui limbaj al bunei-cuviinţe, ci reprezintă mărturisirea publică a credinţei noastre ferme în prezenţa atotputernică a lui Hristos – Dumnezeu în toate cele văzute şi nevăzute…
Salutul “Hristos a înviat!” ne transpune şi pe noi, care nu am văzut dar am crezut, în ipostaza de martori ai Învierii Domnului, într-o lume în care, după cum vezi şi tu , formula elementarã de politeţe “Bună ziua!” este pe cale de dispariţie! Ca şi zâmbetul, ca şi dragostea…
Reporter: Cu ce sentimente ar trebui să întâmpinăm Învierea Domnului?
Prof. Costel Neacşu: Cu conştiinţa că este cel mai important eveniment din istoria universala şi cu sufletul tresăltând de bucurie, de iertare şi de iubire…Bucuria Învierii Domnului covârşeşte orice tristeţe… Când preotul ne îndeamnă “ Veniţi de luaţi lumină!“ , se cuvine a ne apropia cu o inimã înnoită, curãţată prin baia Spovedaniei şi întărită prin Împărtăşirea spre viaţa veşnică cu trupul şi sângele Domnului nostru Iisus Hristos.
De ce astfel? Pentru că este ziua sfântă când Domnul Dumnezeu cel Întrupat a biruit moartea , iadul şi pe diavol. Printr-o astfel de măreaţă şi impunătoare victorie, moartea este suspendată definitiv pentru cei ce cred şi ale căror suflete sunt vii în veci… Ea, moartea, mai persistã acum în lume doar ca o falsã “credinţã” prin care cohorte de literaţi, filosofi, pseudo-genii şi teologi sectanţi smintesc pe naivi cu infirmitãţile lor intelectuale. Într-adevãr, a nu citi Sfânta Scriptură, sau a nu rezona cu inimă sinceră
la conţinutul Bibliei (inspirat numită “Cartea Cărţilor” ) , este o mare ruşine pentru omul pus de Dumnezeu, cu mare cinste, deasupra întregii Sale creaţii…
Reporter: Învierea este, deci, o mare minune. Practic, este minunea minunilor. Mai crede lumea
aceasta, din ce în ce mai secularizată, în minuni?
Prof. Costel Neacşu: Lumea în ansamblu nu, pentru că largă este calea ce duce la pieire şi mulţi sunt cei care o urmează… Dar mântuirea este o problemă personală, de libertate a voinţei pentru a fi printre cei puţini. Viaţa ne este încărcată la tot pasul de minuni, dar cine nu are credinţă nu crede nici în faţa minunilor celor de netăgăduit! Ştii că anual, la Biserica Sf. Mormânt din Ierusalim, coboară din cer Sfânta Lumină ce aprinde instantaneu lumânările şi candelele? Este un incontestabil semn divin ce binecuvintează exclusiv Biserica Ortodoxã, ca una sfântă, sobornicească şi apostolească… Însă cred oare cei ce s-au rătăcit de Biserică, al Cărei cap este Hristos, în această minunată arătare pe faţă a dreptei-credinţe? Nu! De ce? Pentru că stă scris: mulţi au ochi, dar nu văd, au urechi, dar nu aud…
Reporter: Sunteţi şi profesor şi teolog. Cum se împacă una cu cealaltã?
Prof. Costel Neacşu: Perfect. Una proiectează castelul şi cealaltă îl luminează. Teologia coboară blândul har al veşniciei în timpul istoric, aducându-mi intensitate şi grijã pentru fiecare clipă, o responsabilitate maximă pentru mine şi semeni…
Reporter: Aveţi un model de urmat?
Prof. Costel Neacşu: Da. Nu exista alt model, pentru mine şi în fond pentru oricine altcineva, decât Domnul nostru Iisus Hristos. În rest, în comunitatea vizibilă a persoanelor ce mã înconjoară, mă impresionează jertfa bunei-credinţe a părintelui Daniel, preot în parohia Sărmaşu.
Reporter: Ce vă displace la societatea contemporană?
Prof, Costel Neacşu: Lipsa fricii de Dumnezeu. Aceasta ne face strãini unul faţă de altul, deşi în mândria noastră ne considerăm incomparabili la nivelul inteligenţei. Însă când va veni “clipa clipelor”, adică momentul Judecăţii Domnului, Hristos nu ne va întreba cât de inteligenţi suntem, ci cât de mult l-am iubit cu dreaptã-credinţã… Prin această făţarnică iubire de sine a noastrã, noaptea avem impresia că ne odihnim trupul…, dar Domnul nu ne trimite somnul şi sufletul ni se frământă stingher!
Goana după senzaţiile păcatelor este realmente strivitoare, sufocantă, aşa încât, pentru cei cu mintea limpede, singurul remediu al odihnei îndestulătoare nu se află decât în cunoaşterea lui Dumnezeu.
Reporter: Ce ne puteţi spune despre cărţile dumneavoastră?
Prof. Costel Neacşu: Nu prea mult! Consider cã ele însele sunt o “radiografie” a trăirilor mele, ca o mărturie de viaţă modestă până la sfârşitul acestei lumi. Am încercat şi încerc, printr-o logică personală, să exprim în rânduri sugestive ce este cu adevărat important. Atât cititorilor cunoscuţi de azi, cât şi celor necunoscuţi de peste 500 de ani, le ofer prietenia cea mai devotatã. Lor le adresez o pledoarie teologico-filosofică pro-Adevăr, menitã să restaureze virtuţile angelice ale omului în drumul anevoios spre cealaltă lume… o dimensiune a vieţii fericite, în rai , aşa cum ni s-a promis…
Până acum, recunoscător fiind ajutorului primit de la Domnul, sunt autor a două cărţi şi co-autor la o alta. Peste puţin timp, cei interesaţi vor avea posibilitatea să parcurgă
filele unei cărţi dedicate vieţii uimitoare a celor ce s-au retras din lume în Sf Munte Athos… Îmi exprim totodată bucuria că , la prestigioasa editură “Humanitas” din Bucureşti, în 2006, s-a publicat o carte scrisă de un renumit profesor de la Universitatea din Londra – Peter Siani–Davies – în care numele meu se regăseşte de mai multe ori. Este şi aceasta, în circuitul internaţional al informaţiilor, o apreciere care mă onorează…
Reporter: În final, ce gânduri aveţi să le transmiteţi cititorilor?
Prof. Costel Neacşu: Să ne străduim a pune accent mai mult pe realitatea de perspectivă decât pe cea imediată. Să ne deschidem ochii inimii spre câte bunătăţi ştiute şi neştiute le primim prin lucrarea Domnului, mulţumindu-I pentru toate cele rânduite şi rugându-L să ne ajute să pregustăm prin Sf. Biserică din izvorul vieţii veşnice. Să avem credinţa Martei, sora lui Lazãr cel înviat din morţi, aşa cum rezultă din extraordinarul dialog pe care ea l-a purtat cu Mântuitorul lumii: “Eu sunt învierea şi viaţa. Cel ce crede în Mine, chiar dacã va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da, Doamne”. În esenţã, întoarcerea la Hristos este totul…
Interviu realizat de Oana-Maria Feldiorean, elevã la Real la Grup Şcolar Sãrmaşu
