Din 22 decembrie, izolata Românie avea să reprezinte "epicentrul" admiraţiei mondiale, graţie Televiziunii iugoslave, care a preluat programul Televiziunii Române - Libere, retransmiţându-l, prin satelit, în întreaga lume. Sute de milioane de telespectatori asistau înmărmuriţi, cinci zile şi cinci nopţi, la prima insurecţie din istorie transmisă în direct la Televiziune, la curajul românilor de a-şi căuta libertatea chiar cu preţul vieţii. Totuşi, în paralel, mass-media din Estul şi Vestul Europei a prezentat opiniei publice o imagine supradimensionată despre, în special, numărul real al victimelor reprimării. Delegaţiile trimişilor speciali în România s-au "străduit" să transmită rapoarte tendenţioase şi eronate, întrucât echipele televiziunilor străine au filmat fără să colaboreze cu ataşaţii de presă ai ambasadelor. În consecinţă, sursele de presă vor deveni "material primar" pentru o parte a clasei politice internaţionale, care a adoptat poziţii publice ignorând preluarea informaţiilor din canale diplomatice. Originea dezinformării autohtone s-a regăsit în contextul instalării la putere a F.S.N., care a procedat imediat la instrumentalizarea Televiziunii. Prin intermediul acesteia s-au lansat multe ştiri neverificate, contribuind substanţial la intoxicarea informativă a opiniei publice. Martirajul românilor, proferat distorsionat de presa străină, şi-a găsit corespondenţa şi la puterea instalată la Bucureşti. Dimensiunea mediatică a represiunii armate a oficializat-o Tribunalul Militar Excepţional, în procesul intentat inculpaţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu, atunci când, la 25 decembrie, s-a spus că cifra morţilor depăşea 60.000, contribuindu-se definitiv la recunoaşterea internaţională a legitimităţii F.S.N. (autorul minciunii a fost Silviu Brucan). Mai mult, fără nici o justificare, săptamânalul extern "Blik" considera că în România sunt…100.000 de morţi! Receptivă la impactul cu Televiziunea liberă (timp de 34 de ani de devotament ideologic şi de mutilare informativă a conştiinţelor, prin imagini difuzate propagandistic), populaţia ţării a fost sedusă de limbajul cu conotaţii creştine adoptat de vorbitori. Ei au proclamat împărtăşirea revendicărilor predominante în societate, stimulând reacţia afectivă a unei părţi din colectivitate. Prin invocarea moralităţii şi a echităţii sociale, la Radio şi Televiziune, tinerii au devenit apţi pentru acţiune eroică, deoarece s-au inoculat - ascultatorilor şi telespectatorilor - sentimente profunde, ca urmare a folosirii repetate a următoarelor cuvinte şi expresii: Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos, iertare, fraţilor, sfânta zi, semnul crucii, eroi-martiri, momente de reculegere, calm, colinde, puterea poporului, libertate, patriotism, sacrificiu de sânge, rezistenţa curajoasă etc. Antrenată de Televiziune să participe la apărarea clădirilor proprii, implicit a idealurilor măreţe invocate, mulţimea de tineri venită la Bucureşti a fost gata să se jertfească chiar cu piepturile goale (lozinca "Voi cu arme / Noi cu flori!"), pentru triumful convingerilor inoculate (lozinca "Vom muri şi vom fi liberi!"). Pe fondul emoţionantelor cântece de colind, "scoase" spre uz public din video-fonotecile Radioului şi Televiziunii, Revoluţia română din decembrie 1989 s-a soldat cu o jertfă de sânge nemaiântîlnită în vreo altă ţară din blocul comunist: 1.104 decedaţi si 3.352 de răniţi. Dacă jertfa lor, uneori fiind "înarmaţi" doar cu lumânări şi animaţi de "flacăra" Credinţei, nu poate să schimbe inimile noastre îndreptate spre rău, atunci pentru cei rămaşi nu rămâne decât blestemul pământului. Ca în cazul lui Cain. Ca urmare, "dreptatea pe care o facem în numele celor căzuţi şi pomenirea eroilor-martiri (ale căror inimi sunt vii şi lucrează pentru dreptatea lui Dumnezeu) este o lucrare pentru împăcarea cu pamântul pe care stăm. Numai atunci şi inimile vii ale eroilor-martiri se vor putea odihni în pace pentru jertfa lor, mai luminoasă decât LIBERTATEA noastră". Căci, aşa cum spunea părintele Dumitru Stăniloae, "caracteristica creştinismului este jertfa…", prin urmare "numai prin jertfă pot fi înălţaţi şi cei ce o fac, şi cei pentru care se face. Ar trebui ca nici în viitor să nu ne fie teamă de jertfă… În decembrie 1989, tineretul care s-a hotărât să aducă jertfa vieţii a fost minunat".
Prof. Costel Neacşu

Categoria: Religie
Data: 2009-06-16

Listeaza | Trimite link-ul prin e-mail

• “După credinţa voastră fie vouă!” ( de preot Daniel Camară )
• Omorârea lui Dumnezeu ( de Mihai Vlasa, Deda )
• “Bucuria Învierii Domnului covârşeşte orice tristeţe”, ( de opinia mureseana )
• Ouăle roşii în tradiţia creştină ( de Ştefan Costea, Daneş )
• Iadul ca “tristeţe” a raiului ( de Mihai Vlasa, Deda )