Boiler

Sunt pe Str. Smârdan în The Little Bar. Seară incendiară, anotimp incandescent. Termometrul: 69 grade Celsius. Mă sufoc, dar nu transpir, aerul e atât de încins încât abia pot gândi, abia pot scrie, e uscat, inspir adânc, expir prelung, iau o gură de bere, înconjurat de zgomote difuze, se suprapun sute şi sute, suspendate-n aerul asfixiant. Ozzy Osbourne: „I Just Want You”. Pe cine vreau? Sunt străpuns de zece amintiri simultan, zece filme respirânde-n aerul asfixiant…anotimpul estival, ardent, al anilor trecuţi: festivaluri de teatru, olimpiadă naţională…forfotă, delir, oameni noi, voci, oameni vechi bântuindu-mi memoria, atingeri, căldură, trupuri emanând zeci şi zeci de grade Celsius. (Bob Marley: „Satisfy My Soul”) Fior suprarealist, denaturarea formei, substanţa luând un absurd contur, dicteu automat. Enumăr şi enumăr, sistematizarea piere-n faţa memoriei omnipotente, logica sucombă-n contact cu emoţia, cu patosul, cu respiraţiile demult degajate dar neuitate (salvate-n suflet), cu filmele din spatele ochilor şi (din nou) căldura…respir prelung şi mai iau o gură de bere. Mor de cald, dar îmi e bine. Suport mai uşor căldura decât frigul. Prefer cremaţiunea, criogenizării; prefer să mă consum în flăcări, spectaculos, sublim, decât să mă conserv la rece, glacial (Bob Marley: „Is This Love”), imobil, paralizat. „Is this love that I’m feeling…woooah…Ow, yes I know now…I’m willin’ an angel…” Simt multe, simt enorm (Marvin Gaye: „Let’s Get It On”), simultan şi asfixiant ca aerul incandescent…boiler, presiune, mai iau o gură de bere, îmi cumpără o sticlă un mecena de-al casei şi-mi urează spor la scris. Îi mulţumesc. E 1:16 a.m., strada e plină de oameni, centrul e plin de oameni, oraşul fierbe. „Noaptea muzeelor deschise”. Am fost mai devreme cu Andrea la Muzeul Naţional de Artă…tur halucinant printre Grigorescu, Andreescu, Luchian, Brâncuşi, Iancu, Rosenthal…impregnat de artă, culoare, formă, expresie vizuală, visceralitate, transcendenţă cromatică. Feerie policromă. Îmi venea să-mi lipesc palma de câte-un tablou, să-mi las amprentele să se imprime-n pânză, să mi se imprime mâna, braţul, apoi tot trupul, să fac corp comun cu tabloul, pictura, arta, cosmosul. Sute de oameni în curte, sute de oameni pe străzi, atmosferă halucinantă, carnavalescă, de sărbătoare. Străini, români, oameni de toate vârstele…bucuria-mi înflorea pe buze-n zâmbet. Oamenii vizitând sublimul, ocazional, dar ieşiţi, totuşi, din banal. Evaziunea-n ludic şi fantezie e vitală. Jubilare candidă-n torpoarea de mijloc de mai. Vreau să ajung, vara, la mare. Cu Andrea, Vali, Silviu, Maria şi alţii. Să fac baie nocturnă, gol, să mă las născut de spuma mării ca Afrodita. Lipsit de pudoare, infuzat cu candoare şi cu naivitatea fericită proprie fiecărei geneze. Maternitatea naturii, sublimă visare! Sunt „acuzat”, mai nou, de lipsă de tandreţe. Ba, din contră! Privat de afecţiune sunt dur, o crustă sclipitoare-n nuanţa ei sangvină, dar deschis atingerii mângâietoare. Fac implozie de-atâta tandreţe refulată. Priviţi-mă! Aştept mii de săruturi amânate, atâtea amoruri întârziate…Recomand „Homo Faber” de Max Frisch, „Amantul doamnei Chatterley” de D.H. Lawrence şi opera lui Rimbaud („În ochii mei, amândoi eram nişte copii cuminţi, liberi să se plimbe în tristul Paradis.”, Anotimp în infern). Spectacol de teatru de calitate: mady-baby.edu de Gianina Cărbunariu la Teatrul Foarte Mic (light-design excepţional: prietena mea Roxana Docan.). Aştept să revin în Tg. Mureş…mi-e dor de prieteni, de Teatru-74 şi de cei de-acolo, de Teatrul Ariel, localul Venezia, Mircea, mama, bunici… şi stare. Mă carbonizez la cele 69 grade Celsius şi mă simt viu.

• „O fi asta scrânteală, dar e cu socoteală.“ ( de Andrei Vornicu )
• Comuna Românica - pamflet cu repetiţie ( de Valentin Covaciu )
• Dor de origini (printre altele) ( de Andrei Vornicu )
• Scumpa noastră patrie Afganistanul! ( de Mircea Răchită )
• Simple opinii (II) - presa mureşeană ( de opinia mureseana )