Cercetarea sufletelor după moarte (III)

După trecerea tuturor vămilor, sufletul cercetează raiul (între a 3-a şi a 9-a zi) şi apoi iadul(între a 9-a şi a 40-a zi), iar în ziua parastasului de 40 de zile intră prin porţile cerului (Ps.117, 19) şi ajunge, spre a fi judecat, la Scaunul Dumnezeirii. Aici, el primeşte o sentinţă provizorie până la Judecata finală, când va avea loc a doua venire a Domnului. Dacă sufletul s-a eliberat de păcate – prin spovedanie – când trăia pe pământ, atunci cu ajutorul îngerilor, Bisericii şi milei Domnului va putea să-şi găsească locul de odihnă în fericirea de nedescris a Sfintei Patrii Cereşti (Mt.8, 11; In. 14, 2-3; Filip.3, 20 etc). În caz contrar, se va pogorî în iad până la a doua venire a Domnului. Pentru a primi cu vrednicie laurii nemuririi, privindu-L pe Domnul „faţă către faţă” la Judecată, să nădăjduim în cunoaşterea lui Hristos Cel Viu încă înainte de adormirea în credinţă şi să reflectăm cu dorinţa înflăcărată la descoperirea lăsată posterităţii de Sf.Teodora: „Am văzut foarte înalt Scaunul lui Dumnezeu, alb înmiit... Împrejurul lui Dumnezeu stăteau nişte tineri foarte minunaţi... strălucind preafrumos. Ei erau îmbrăcaţi cu haine strălucitoare..., încât nu poate cuvântul omenesc a le descrie (...) Am văzut atât de mare slavă, pe care nimeni nu poate s-o spună. Acolo am auzit un glas foarte blând şi lin, plin de multă dulceaţă şi veselie...”

Moartea – „plata păcatului”
(Rom.6, 23; Fac.2, 17)

„S-a întors cineva din moarte, ca să ne spună ce ne aşteaptă?”, se întreabă cu reticenţă unii. Răspunzând afirmativ şi amintindu-le că „Hristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi” (I Cor.15, 20)..., sau că „în Hristos toţi vor învia” (I Cor.15, 22)..., sau că „avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veşnică, în ceruri” (II Cor.5, 1)... poate vom reuşi să „aprindem” o flacără de redeşteptare şi nădejde în promisiunea lui Hristos: „Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac” – In. 8, 51... Mai greu le va fi însă acelora care, călăuzindu-se după părerea „unde va merge toată lumea, voi merge şi eu” se auto-închid prea uşor sub „capacul” unor resemnări fatale... Căci nu toţi oamenii vor merge spre „poarta” cea largă a pieirii, în iadul înţeles ca „a doua moarte” (Apoc.2, 11). Aşadar, cea mai bună ştiinţă constă în a vedea cum pleacă oamenii din viaţa aceasta...
De ce vom avea nevoie cu toţii?... De credinţa fermă că există viaţă după moarte, aşa cum ne învaţă Iisus despre rai şi iad – nu cum insinuează forţele satanice, atât de insistente în a tulbura minţile unora cu teoria reîncarnării (“nu este întoarcere pentru cel răposat” – Eccl.38,23)… Apoi, de rugăciune cu inima smerită şi de un preot duhovnic ales atent, pentru ca Domnul să ne vindece – cu harul Său – toate neputinţele, încurajându-ne (prin practicarea virtuţilor) în lupta cu vămile încă înainte de trecerea în cealaltă lume. Şi dacă ne-am însuşit cu nedreptate ceva, să returnăm zicând ca şi Zaheu: “întorc împătrit” (Lc.19,8).
Cât timp ne-a mai rămas, să dezlegăm toate păcatele ca să stăm fără întristare şi frică la Judecată. Să îndrăznim a ne ridica de la moarte la viaţă, având credinţă adevărată şi cât mai multe fapte bune…, astfel încât, în zborul nostru duhovnicesc spre Noul Ierusalim ceresc, să fim mai buni la suflet şi să nu mai păcătuim.

• “După credinţa voastră fie vouă!” ( de preot Daniel Camară )
• Omorârea lui Dumnezeu ( de Mihai Vlasa, Deda )
• “Bucuria Învierii Domnului covârşeşte orice tristeţe”, ( de opinia mureseana )
• Ouăle roşii în tradiţia creştină ( de Ştefan Costea, Daneş )
• Iadul ca “tristeţe” a raiului ( de Mihai Vlasa, Deda )