Cornel Regman - critic şi istoric literar

Criticul şi istoricul literar Cornel Regman s-a născut la 28 noiembrie 1919, în comuna Daneş din judeţul Mureş. Este fiul lui Ioan Regman, mic funcţionar rural şi al Victoriei, născută Cristea, o ţărancă de o inteligenţă superioară. După clasele primare, făcute în satul natal între anii 1926-1930, urmează Liceul Gh . Bariţiu şi Facultatea de Litere şi Filozofie din Cluj, apoi licenţa la Sibiu în anul 1942. Debutează în literatură cu lucrări de critică literară în revista „Curţile Dorului" din Sibiu în anul 1941. Din anul 1943 activează în " Cercul Literar „ din Sibiu, alături de personalităţi marcante ale literaturii romaneşti ( Ştefan A. Doinaş, I. Negoiţescu, Emil Botta, Radu Stanca). Lucrează mai întâi ca inspector şcolar la Cluj, iar între anii 1950-1952, ca asistent universitar la catedra de Literatura Română a Universităţii clujene. În anul 1956 se stabileşte cu familia la Bucureşti, unde devine redactor la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă . Până în 1963 este cercetător la Institutul de Lingvistică, apoi este numit conferenţiar universitar la Institutul Pedagogic din Constanţa, unde predă Istoria Literaturii Romane. Ca dascăl, Cornel Regman a fost iubit de studenţi, ştiind să cultive în inimile lor iubirea de limbă şi de neam. Din 1973 devine doctor în filologie cu teza „Agârbiceanu şi demonii. Studiu de tipologie literară". Din 1974 până în 1979 este redactor la revista Viaţa Românească. A publicat în reviste literare prestigioase precum Familia, Contemporanul, România Literară, Luceafărul, Tribuna, Transilvania, Steaua. A prefaţat ediţiile din I.Agarbiceanu, V.Alecsandri, Pompiliu Constantinescu, Pavel Dan, M . Sorescu, M . Sadoveanu. Este unul din cei mai incisivi critici literari, fiind considerat de unii confraţi ca "moralist" şi excelent portretist, alţii însă văd în el doar spiritul de şicană şi un „vânător de idei". Din opera lui Cornel Regman pot fi enumerate următoarele lucrări: Confluenţe literare, 1966; Cărţi, autori, tendinţe, 1968; Cică nişte cronicari ….. 1970 ; Agârbiceanu şi demonii. Studiu de tipologie literară - teza de doctorat, 1973; Noi explorări critice, 1982; Nu numai despre critici, 1990; Ion Creangă, o biografie a operei, 1995; Dinspre cercul literar spre optzecişti, 1997.
Cornel Regman s-a stins din viaţă la 14 iulie 1999 la Bucureşti. Conform dorinţei sale a fost înmormântat alături de părinţi, în satul natal Daneş, pe care l-a avut mereu în inima sa, purtându-i amintiri de neşters. În însemnările sale intâlnim adesea cuvinte de aleasă simţire sufletească despre locul naşterii şi al copilăriei .
„ E satul meu !
Cel mai drag dintre toate
Copilăria mea !
Comoara cea mai scumpă
Pierdută în zările trecute.
Eşti însăşi viaţa mea
Şi sufletul meu.
Locaş al părinţilor mei
Cel mai curat şi mai sfant

Pentru o lume întreagă nu te-aş da!
O, Daneş !!”

Pentru munca plină de pasiune şi dăruire depusă de C. Regman în activitatea culturală, i-a fost oferit Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru anii 1976, 1997 şi 1998. Cornel Regman a reuşit să se ridice pe culmile culturii româneşti şi să poarte cu mândrie, deşi a trăit la Bucureşti, numele de „dăneşean".
In casa natală, devenită un mic muzeu, sunt păstrate fotografii de familie, obiecte personale vechi, mobilier de epocă, dar mai ales toate cărţile scrise de C. Regman. Pereţii interiori mai poartă auriul, încă proaspăt şi viu, al formelor zugrăvite pe tencuială cu mulţi ani în urmă. În şoprul din curte există un teasc din lemn, vechi de peste o sută de ani, de dimensiuni apreciabile, la care cândva se storceau strugurii, o adevărată piesă de muzeu.
Ştefăniţă Regman urmează cu succes cariera literară a tatălui său. Este profesor de portugheză la Paris, publicist, autor de manuale de limbă franceză şi portugheză pentru elevii francezi. Este cel care face demersuri la Ministerul Culturii şi Cultelor, pentru înfiinţarea Asociaţiei Culturale „Prietenii lui Cornel Regman ", pentru ca această casă să devină, cu toate meritele cuvenite, „Casa Memorială Cornel Regman".