Într-un interviu cu primarul oraşului, Ioan Nicoară, am aflat că a fost alocată suma de 10miliarde lei vechi pentru extinderea,refacerea spaţiilor verzi deja existente şi înfiinţarea altora noi. Această veste nu putea decât să ne bucure, pe noi, locuitorii Iernutului care resimţim, cu siguranţă, lipsa oazelor de verdeaţă asemeni cetăţenilor din multe alte localităţi ale ţării. Făcându-ne planuri în legătură cu modul în care am putea da cu toţii o mână de ajutor, ne-am îndreptat spre parcul din centrul oraşului. Vechiul parc pe care-l ştim dintotdeauna! Vara devine neîncăpător pentru cei ce caută umbra deasă a bătrânilor copaci iar iarna este tocmai bun de pus pe felicitările de Crăciun, acoperit de albul zăpezii. Cu mici retuşuri ( un copăcel rupt trebuie înlocuit, gardul viu ar trebui completat în unele locuri) va rămâne, cu siguranţă, locul de întâlnire al tuturor în zilele toride de vară.
Am pornit încântaţi spre cartierul M.Eminescu unde, târziu, în toamnă, s-a terminat cu chiu şi vai amenajarea noului parc. De ce cu chiu şi vai? Pentru că asemeni mănăstirii construite de meşterul Manole şi parcul nostru trebuia refăcut în fiecare dimineaţă: plantele răsădite în ziua precedentă erau smulse şi aruncate aiurea, pe pământ sau în bazinul cu apă sau dispăreau pur şi simplu... Dar s-a terminat totuşi la venirea frigului şi arăta promiţător.Era şi normal doar s-au cheltuit o grămadă de bani şi muncă. Apropiindu-ne de intrare, eram gata să savurăm imaginea tânărului parc dar am fost şocaţi de alta: din stâlpii pe care fuseseră fixate corpuri de iluminat spânzurau acum, asemeni unor maţe dintr-un pântece spintecat, fire de curent, smulse atunci când au fost furate becurile. Deasupra unui stâlp mai tronează un bec strâmb şi inutil, prins într-un singur fir, care, bineînţeles că nu mai arde. Şi erau peste douazeci!
Constatăm, oarecum fără surprindere, că bazinul este plin de tufe de Buxus smulse şi aruncate în apă. Pe stratul afânat de pământ din ronduri se văd o mulţime de gropi din care au fost scoase plantele tinere. Nu au fost furate. Nu. Au fost pur şi simplu smulse şi aruncate mai încolo. Cum am putea numi acest gest? Unii i-ar spune răutate, alţii vandalism. Noi îl consideram o adevărată crimă. Cu ce le-or fi greşit acestor neoameni bietele plăntuţe chiar nu vom putea vreodată ştii. Cert este că şi-au manifestat furia, nemulţumirea sau frustrarea în mod animalic, exact cum numai o fiinţă fără inimă şi fără minte ar fi putut-o face.O mică investigaţie la faţa locului ne-a micşorat considerabil numărul de suspecţi. Am aflat că toate stricăciunile au fost făcute în serile de vineri şi sâmbătă de tineri care frecventează discoteca din apropiere. Acest lucru a fost confirmat şi de paznicul sălii de sport situată la câţiva metri de parc, care a fost şi ea vandalizată: uşile dinspre discotecă au fost sparte, la fel cea de la intrarea din faţă, pereţii au fost pur şi simplu sparţi cu pietre (pe care le-am găsit în găurile din pereţi). Ca şi când nu ar ajunge că pe dinăuntru totul e făcut praf (aparatele sunt toate stricate, se intră în sală cu încălţămintea de afară, nu este încălzire, husele aparatelor sfâşiate)!
Oameni buni! Încă nu a-şi realizat că toate acestea sunt ale noastre? Sunt ale noastre şi trebuie să le lăsăm şi celor ce vin după noi. Fac un apel la conştiinţa d-voastră şi vă rog să aveţi grijă de ele aşa cum aveţi grijă de bunurile d-voastră personale. Altfel degeaba se vor strădui edilii noştri să construiască un oraş european, civilizat şi curat.
Rugăm Poliţia oraşului Iernut să ia măsuri pentru a opri aceste acte de vandalism, aceste crime şi să pedepsească pe vinovaţi. Haideţi să îndepărtăm starea de letargie şi nepăsare pentru bunul public, numai aşa vom putea avea şi noi o localitate cu care ne vom putea mândri.
Dana Gurghian, Iernut

Categoria: Social
Data: 2009-02-12

Listeaza | Trimite link-ul prin e-mail

• Devoratorii de hoituri ( de Mircea Răchită )