Este indubitabil că, în Decembrie 1989, RTV a reprezentat liantul între puterea politică(manipulanţi) şi popor(manipulaţi). În studiul meu, analiza de ansamblu a informaţiilor evidenţiază trei surse majore generatoare de diversiune, dezinformare şi manipulare: membrii F.S.N., ofiţerii superiori din M.Ap.N. şi funcţionarii Radioteleviziunii. În linii mari, prezint pe cât posibil demontarea mecanismului complex al manipulării sub aspectul contribuţiei fiecărei surse.
Membrii Frontului Salvării Naţionale
În 22 decembrie, din balconul Comitetului Central, Ion Iliescu a proclamat desfiinţarea şi provizoratul F.S.N. până la alegerile locale (promisiuni neonorate); între 22-25 decembrie, F.S.N. nu a hotărât facilitarea transmiterii în direct, la RTV, a lui Nicolae Ceauşescu, cu scopul de a ordona „teroriştilor ceauşişti să înceteze focul; de la etajul XI al Televiziunii, conducătorii Frontului au deturnat idealurile Revoluţiei prin modificarea sensului mesajelor din ţară(în al căror conţinut cuvântul „anticomunist” s-a înlocuit cu cel de „anticeauşist”, „antitotalitar”, „antidicatorial” etc; Iliescu a comis mai multe aserţiuni agravante, incitând populaţia la violenţă împotriva Ministerului de Interne şi Securităţii (invocând în special „aparatul Securităţii, care au fost împinşi spre această crimă”; conducerea M.I., care a fugit ca şi conducerea politică; „la Sibiu... unităţile Securităţii atacă Unitatea Militară etc); deşi Radio Bucureşti informase naţiunea despre „sinuciderea” ministrului Milea, Televiziunea a susţinut contrariul („Milea, pe care l-au ucis” - Iliescu; “a fost ucis... să se ştie clar şi răspicat” – Ioan Grigorescu);
În 23 decembrie, în complicitate cu generalul Stănculescu, Iliescu a confirmat public arestarea Ceauşeştilor, cu întârziere de aproape o zi; la ora 3,00, revoluţionarii descopereau în C.C. „Stenograma C.P.Ex.” din 17 decembrie, document deosebit de valoros pe care F.S.N. l-a interzis spre mediatizare (la TVR).
În 24 decembrie, F.S.N. a compus un Comunicat care interzicea tragerile armate „pe întreg teritoriul naţional”, dar, din raţiuni comentabile, s-a transmis la RTV abia în această zi (ora 14,35); F.S.N. nu a dispus RTV să anunţe hotărârea adoptată privitoare la procesul Ceauşeştilor (cu toate că Iliescu promisese, în 22 decembrie, la C.C., că judecarea va fi publică).
Execuţia Ceauşeştilor
În 25 decembrie, F.S.N. nu a organizat transmisiunea directă, la RTV, a procesului dictatorilor; F.S.N. a dovedit rea-intenţie, tergiversând inadmisibil transmiterea către popor a casetei cu execuţia Ceauşeştilor (la ora 19,50).
În 26 decembrie, după rezumatul de 7 minute, cu filmul procesului, liderii Frontului au promis difuzarea integrală a casetei, în 26 decembrie (intenţie neonorată).
În 28 decembrie, cu întârziere de 6 zile, frontiştii au dispus interzicerea răspândirii zvonurilor prin mass-media, ca de altfel pedepsirea teroriştilor şi a colaboratorilor acestora (pasibili infracţiunii de „terorism”), deşi Iliescu a repetat, obsesiv, în public, că F.S.N. se identifica cu „emanţia revoluţiei”, colegii din echipa sa au susţinut teza conspiraţiei (generalul Militaru, Petre Roman, Cazimir Ionescu etc)...

Ofiţerii superiori din sediul Ministerului Apărării Naţionale
În 22 decembrie, generalul Stănculescu se va confesa unui canal de televiziune extern că luase, de la început, toate măsurile de arestare a Ceauşeştilor (generalul permitea astfel RTV să sugereze populaţiei, câteva ore, că dictatorii vor să „fugă” din ţară, asistând emoţionat la urmărirea captivantă a lor; Marele Stat Major nu a corectat RTV, întocmai şi la timp, despre discreditarea grosieră a trupelor Ministerului de Interne; M.Ap.N. nu a informat RTV despre măsurile luate de şefii Comandamentului Trupelor de Securiate, Ministerului de Interne şi Departamentului Securităţii Statului, faţă de cursul favorabil al evenimentelor - cu întârziere de peste 6 ore o făcea, însă, gl-mr.(r) Nicolae Tudor, în numele F.S.N.; deşi Armata a trimis suficiente cordoane militare de apărare a RTV, nu s-a opus apelurilor disperate adresate civililor de a veni să apere aceste mijloace vitale de comunicare; la ora 18,30, generalul Stănculescu a ordonat dezinformarea Televiziunii privind locul de detenţie al Ceauşeştilor (nu la Târgovişte, ci la Boteni), deschizându-se focul (!) în toată ţara; gl-col. Ion Hortopan a ordonat, la Radio, ca M.I. să nu mai tragă în Armată, la Sibiu, dar nu a retractat dezinformarea, după ce a aflat că Armata nu s-a retras în cazărmi, continuând să tragă peste 3 ore, fără a respecta dispoziţiile superiorilor ierarhici; la Televiziune, gl-lt. Mihai Chiţac (comandantul Garnizoanei Bucureşti şi al Trupelor Chimice) făcea propagandă politică antirevoluţionară, cerând (!) unităţilor M.Ap.N. şi M.I.) „să nu scape vigilenţa, să fie în măsură oricând să dea o contralovitură, o ripostă hotărâtă... acelora care ar încerca să zdruncine noua orientare politică, socialistă-democratică”; armata ştia că „eroii” documentarului TV, realizat la Cimitirul Săracilor din Timişoara, nu aparţineau reprimării, dar nu a stopat dezinformarea publicului, întreprinsă de mass-media. Caseta filmată la întâlnirea dintre Armată şi Front, în sediul M.Ap.N.(conform declaraţiei generalului Guşă), nu va fi difuzată la Televiziune niciodată.
Amănarea predării teroirştilor
În 23 decembrie, ofiţerii Armatei au permis echipei Televiziunii să filmeze cadavrele din cele două A.B.I-uri sosite în apărarea celor din M.Ap.N., înfăţişându-i ca terorişti (deşi ei ordonaseră militarilor în cauză să execute această ingrată misiune).
În 25 decembrie, în timp ce gl-mr. Guşă, având cea mai mare funcţie din Armată, era înlocuit de la conducerea M.St.M., RTV va comunica vestea cu întârziere de o zi; M.Ap.N.(şi nu Televiziunea) a „găzduit” montarea rezumatului de 7 minute din procesul Ceauşeştilor, operaţiune anevoioasă care a necesitat 15 ore (difuzarea fiind aşteptată de telespectatori aproape întreaga noapte!).
În 26 decembrie, generalul Stănculescu a insistat să se transmită la RTV Comunicatul care se referea la amânarea cu două zile (!) a predării teroriştilor, până pe 28 decembrie, termen expirat la ora 17,00; M.Ap.N. nu a comunicat, prin RTV, rezultatele „luptei” cu teroriştii, de aceea revoluţionarii au recurs la asaltarea redacţiei fostului ziar „Scânteia”, atenţionând Armata că - în memoria martirilor anticomunişti – purtau obligaţia morală să informeze poporul despre situaţia reală; M.Ap.N. a dejucat primul miting anticomunist după moartea lui Ceauşescu, prin intervenţii la Televiziune prin care s-a apreciat că organizatorii sunt „provocatori”; M.Ap.N. a susţinut că, între 22-26 decembrie, Armata s-a confruntat cu o uriaşă dezinformare pe linie telefonică, dar nu a luat poziţie la RTV pentru stoparea acţiunii (interzicerea oficială a colportării zvonurilor, prin orice mijloace, se va realiza abia în 28 decembrie). Concluzionând despre implicarea Armatei, las la latitudinea cititorilor spusele generalului Ioan Dan (magistrat militar): „cine a organizat represiunea, a organizat şi diversiunea”.

Prof. Costel Neacşu

Categoria: Politic
Data: 2009-09-06

Listeaza | Trimite link-ul prin e-mail

• U.D.M.R. Târgu Mureş are un nou preşedinte ( de opinia mureseana )
• Pregătiri pentru alegerile europarlamentare ( de opinia mureseana )
• Demitizarea lui Ceauşescu (III) ( de prof. Costel Neacşu )
• Pregătiri pentru alegeri ( de opinia mureseana )
• Sutana, sectoristul şi clubul sau votul pentru europarlamentare ( de Monica Măerean )