Hollstein de Ozd

Comuna Bichiş este atât de departe de Tîrgu Mureş încât un drum până acolo ar putea părea multora fără rost. Fals! Dealurile împădurite care o înconjoară oferă umbră şi răcoare în ziua toridă de vară, iar vechiul castel care-ţi apare în faţa ochilor de cum ai păşit în satul Ozd te poartă cu gândul către castelele de pe valea Loarei. Stilul arhitectonic al secolului XVII te atrage ca o vrajă. Nu e vreun punct turistic şi totuşi primii reprezentanţi străini, vacile Hollstein au ajuns aici în urmă cu şapte ani. S-au acomodat atât de bine încât deja de la a doua lactaţie, dau peste 30 de kg de lapte pe zi. Şi asta deja de cinci ani.
“Din Olanda au fost aduse special 12 vite pentru că rasa Hollstein care se găsea pe la noi, nu are exemplare considerate de calitate de către fondatorul canadian al fermei, Martin Douma” aflăm de la directorul executiv al fermei, Varro Jozsef. Grajdul în care au poposit cele 12 “fabrici de lapte”, cum sunt numite, nu era unul nou. Dar s-a refăcut pentru adăposti azi peste 100 de exemplare de primă calitate. Spaţiul vital necesar fiecărei vaci în parte a fost delimitat. Instalaţii de tot felul atârnă din tavane: mulgătoare automate, adăpătoare, ridicătoare de cozi automate, sau mă rog, semi automate. Cozile tuturor vacilor sunt suspendate de nişte benzi elastice care permit mişcarea de “dezmuscălire” iar în momentul în care se aşează, cozile rămân “în aer” pentru a nu ajunge în mizerie. Ne-a intrigat foarte mult faptul că aceste animale stau în grajduri, într-o zi aşa de frumoasă. Răspunsul a fost unul absolut neaşteptat. “Această rasă este una foarte gingaşă. Necesită o îngrijire deosebită, dar rezultatele sunt peste aşteptări. Nu ies afară din grajd pentru că nu sunt genul de vaci care să se plimbe mult. După câţiva paşi, greutatea ugerului le sleieşte de puteri. De aceea preferă şi preferăm să stea în grajd, unde au tot ce le trebuie. Temperatură constantă, mâncare din belşug, şi, cel mai important lucru, mulgătoarea”, ne spune Jozsef.
În timp ce vorbim, cei care au grijă de animale nu stau o clipă. Primul lucru de care au grijă este mâncarea. Furajele combinate, lucerna de calitate în cantitate nelimitată, fânul de lucernă, şi câte 8 kg de făină de grâu, porumb, orzoaică sau floarea soarelui, este porţia zilnică alocată fiecărei văcuţe în parte. Cât priveşte apa, acesta este în permamenţă proaspătă pentru că adăpătoarea automată funcţionează neîntrerupt. Tot zilnic este schimbat şi aşternutul, deoarece aceste animale adoră să stea culcate. Rumeguşul proaspăt şi paiele sunt repede încercate de cele care consideră că au mâncat destul. Orice s-ar întâmpla, orele de muls sunt respectate cu rigurozitate. Între ora şase şi şapte dimineaţa este prima mulgătoare. Apoi între 12 şi unu, iar ultima, seara între şapte şi opt. “Le mulgem de trei ori pe zi pentru că aşa este cel mai sănătos pentru ele, dar şi pentru că în acest fel produc cu 25 % mai mult lapte”, ne-a povestit directorul executiv al fermei.

Viţeii de la poarta nouă

Pentru a produce lapte, fiecare vacă trebuie să fie gestantă măcar o dată pe an. Dovada că aşa este, sunt cei 43 de viţei de afară, ţinuţi în mai multe ţarcuri diferite pentru “sugari” şi pentru “tineret”. Însămânţarea este artificială pentru ca puritatea rasei să fie asigurată. După şapte luni de gestaţie, în care vaca este mulsă zilnic, urmează o perioadă de două luni, când mulsul încetează. Dar de cum apare pe lume, viţelul este dus de lângă mamă şi procesul reîncepe. “Dacă am lăsa viţelul cu mama lui, nu am putea să mulgem vaca respectivă o perioadă foarte mare de timp. De aceea, aplicăm aceleaşi metode ca în fermele occidentale. Viţelul este hrănit artificial, iar noi ne facem treaba. În momentul în care punem mulgătoarea avem la dispoziţie maxim şapte minute pentru a scoate tot laptele. Aceste şapte minute reprezintă timpul în care glanda mamară, stimulată, dă drumul laptelui. Dacă acest timp este depăşit, laptele nu mai iese şi viaţa vacii ar putea fi în real pericol”, a spus Varro Jozsef.
Ori asta nu e de dorit pentru că preţul de achiziţie al unei singure viţici (acum şapte ani) a fost de 1350 de euro. Fără TVA.

Cine stă la coada vacii?

Terapia prin muncă sau terapia ocupaţională câştigă teren şi la noi. Acest nobil animal este muls, hrănit, adăpat, curăţat zilnic, de bărbaţii aflaţi în centrul de reabilitare care funcţionează pe lângă fermă. “Ferma noastră are trei obiective clare pe care le urmează de la început. Primul, este de a produce fonduri pentru finanţarea centrului de reabilitare, deoarece până acum singurul mod de finanţare au fost donaţiile. Al doilea obiectiv este ca acest loc să devină centrul de terapie prin muncă sau terapie ocupaţională pentru cât mai mulţi oameni care vor acea nevoie de ajutorul nostru. Cei care sunt acum în centrul de reabilitare muncesc deja câteva ore pe zi la fermă. Este ceva nou pentru ei, iar când nu va mai fi nou, tot incitant va rămâne. Al treilea obiectiv este ca ferma să devină un model pentru oamenii din zonă. Vrem să facem să dispară ideea că doar cei din alte ţări pot face ferme de animale model. Vrem ca atunci cînd vin pe la noi olandezii, canadienii sau oricare alţii, să ne spună cum trebuie condusă o asemenea fermă, noi să le arătăm că ştim. Şi că putem să facem la fel ca ei. Să vadă că există şi că funcţionează. Iar oamenii din sat să vadă că se poate face şi să-şi dorească să aibă şi ei acelaşi lucru. Şi va fi bine pentru noi toţi”, ne-a spus la despărţire Varro Jozsef.

• Expoziţia locală de ovine şi caprine Vătava – 2009 ( de opinia mureseana )
• Expoziţia de ovine şi caprine ,ediţia a II a - Maiad 2009 ( de opinia mureseana )