Reporter: Domnule Ştef, am observat că un subiect preocupant în arta dumneavoastră este societatea săsească, cu tot ce presupune ea. Care sunt resorturile acestei peocupări?
Liviu Ştef: Trebuie să precizez că acest subiect a rămas în prima linie; chiar volumul acesta, pe care-l l-am editat acum, „Sighişoara medievală”, face parte din această preocupare a mea. E o preocupare foarte firească de vreme ce m-am născut şi am copilărit în sat săsesc. Pe de altă parte, în profesia mea de medic veterinar, am lucrat în multe localităţi săseşti şi am fost impresionat de ordinea, corectitudinea, disciplina şi, în general, de modul de viaţă şi de exprimare al comunităţilor săseşti. Apoi, felul de organizare al localităţilor, al construcţiilor – trebuie să specific că în fiecare localitate mai mare există câte un dom de piatră, vasăzică biserică săseacă-cetate, care m-au impresionat de copil. Cu timpul, am ajuns să studiez mai amănunţit aceste localităţi, care, din păcate, s-au cam depupolat între timp. Între acestea, Sighişoara a ocupat, fireşte, un loc important, mai ales Cetatea Veche, pe care am dorit s-o surprind în elementul său caracteristic, cu specificitatea sa.
Rep: În lunga dumneavostră activitate aţi parcurs nişte etape, căci subiectele abordate de dumneavostră în arta plastică cuprind o largă paletă exprimativă. Care ar fi aceste etape?
L: Ş. : În prima etapă am fost absorbit de desen, abia după vârsta de 30 de ani am trecut practic la culoare. E adevărat că aveam tradiţie în familie; tatăl meu ocupându-se multă vreme cu pictura. Dar şansa mea a fost că am avut un bun întrumător, caer, cu toate că era inginer, era un bun cunoscător al artei plastice şi de o aleasă cultură. Am fost mereu lângă el când picta şi asta mi-a îmbogăţit cunoştinţele despre artele plastice şi, în general, artistice. O etapă importantă s-a consumat la Clubul Fabricii de Zahăr, unde s-a înfiinţat un cerc de artă plastică, din care făceam parte, la început, Vasile Mureşan, Epure, eu şi un olar. Am avut norocul că fostul director, Mănişor, ne-a pus la dispoziţie o sală spaţioasă, materialele aferente şi tot ce era nevoie pentru desfăşurarea în bune condiţii a actului de creţie. A fost o perioadă de căutări şi necesare exerciţii artistice. Una dintre cele mai fecunde etape s-a desfăşurat însă în cadrul „Asociaţiei Artiştilor Plastici Mureş”, unde am găsit un mediu propice artelor plastice, emulativ şi stimulativ, şi unde am expus frecvent. De asemenea, un rol important în desăvârşirea artistică l-au constituit taberele de pictură organizate de Asocieţie. Trebuie să precizez că, anual, se organizau 8-12, tabere; ei, în cadrul acestor tabere eu şi colegii mei ne-am modernizat, în sensul că a fost o bună ocazie să asimilăm multe cunoştinţe necesare privind artele plastice, de la teorie picturală, tehnică picturală şi până la organizarea expoziţiilor. Trebuie să recunosc că aceste tabere au avut cea mai influenţă asupra mea.
Rep: Aţi avut o perioadă în care aţi abordat cu succes peisajul, dar peisajul viu, populat de fauna aferentă, în multe dintre aceste peisaje aţi fost preocupat de reprezentarea cailor. De asemeena, tema vânătorii se regăseşte din abundenţă în această perioadă. Ce puteţi să ne spuneţi despre aceast moment al creaţiei dumneavoastră?
L.Ş. : Da, îmi amintesc că am avut o expoziţie numai cu vânat, cam în jurul anului 2000, cred că am expus în jur de 40 de lucrări, în care fauna specifică a fost redată în peisajul ei natural. Dar am avut în acea peioadă şi vreo 30 de lucrări cu păsări. Acuma, ce vreau să spun!? În cazul lucrărilor cu vânat trebuie să cunoşti foarte bine proporţiile, ceea ce e mult mai greu decât să reprezinţi peisajul pur şi simplu. În ce priveşte tema cailor, e o mai veche pasiune de-a mea, copil fiind eram în preajma acestor animale, deseori călăream, apoi, mai târziu, am devenit medic veterinar, ocazie cu care am aprofundat această temă, am acumulat cunoştince despre anatomia acestor animale, fapt ce m-a ajutat să le reprezint mult mai adecvat cerinţelor artelor plastice. Din păcate, multe dintre aceste lucrări nu se mai află în atelierul meu; au fost oferite, se regăsesc prin muzee sau la prieteni. Dar nu-i timpul pierdut, mai pot relua această temă la un moment dat.
Rep: Dacă aţi face o apreciere estimativă, la câte lucrări s-ar rezuma activitatea dumneavoastră de până acum?
L.Ş. : Deci, la această oră, deţin în atelier sau expuse în locuinţa mea aproximativ 400 de lucrări, însă dacă aş face o sumă a întregii activităţi aş putea vorbi de aproximativ 800 de lucrări, ceea ce reprezintă activitatea mea artistică pe durata a peste 40 de ani.
