Ouăle furate
Deja, de mulţi, mulţi ani, nici nu mai ţin minte de când, copiii s-au obişnuit ca iepuraşul să le aducă ouă frumos pictate, ouă de ciocolată, bomboane şi chiar hăiniţe. Ouăle iepuraşului nu sunt obişnuite ca oricare altele, ouăle cale le pictează el pentru copii sunt magice. Fiecare ou pictat, vopsit, încondeiat sau chiar de ciocolată are o destinaţie exactă. Prin magia pe care o face iepuraşul, nu oricine poate vedea ouăle pentru copiii cuminţi care au făcut fapte bune.
Oare cum face iepuraşul ca în fiecare an de paşte să vopsească atâtea ouă? Acesta e secretul lui. Nu realizează lucrul acesta singur, ci el cheamă în ajutor toate rudele lui şi toată suflarea pădurii. Dar, dacă are atâtea ajutoare de ce se zice că sunt ouă aduse de iepuraş? Sunteţi tentaţi să credeţi că e o întrebare grea?! Nu, nu este o întrebare grea! Iepuraşul verifică fiecare ou şi apoi îl pune în coşul lui, şi îl pune într-un loc secret, unde va fi găsit exact de copilaşul căruia îi este destinat. Tot la fel procedează cu ouăle de ciocolată, bomboanele şi hăinuţele care sunt destinate copiilor cuminţi.
Într-un an, aşa pe la începutul primăverii, nu mai ţin minte când, este tare, tare mult de atunci, iepuraşul a făcut o şedinţă cu toate găinile şi le-a spus că este vremea să facă ouă magice pentru copii cuminţi. Găinile au plecat la casele lor apoi zilnic fiecare găină îi trimitea iepuraşului câte un ou magic. Iepuraşul, cu ajutoarele lui, înconjurat de vopsele şi culori şi şabloane şi modele şi pensule şi … câte şi mai câte s-a apucat să picteze ouăle. Au lucrat ei o zi apoi două zile, apoi trei şi tot aşa până au lucrat o săptămână, apoi au lucrat două săptămâni, apoi trei, apoi s-a făcut o lună, apoi două luni. Când mai aveau o săptămână până la paşte ce să vezi, într-o dimineaţă când să se apuce de muncă toate vopselele erau răsturnate, o mulţime de ouă erau împrăştiate pe jos şi sparte. În camera frigorifică în care iepuraşul ţinea ouăle nu mai era nici un ou. Tare s-a speriat iepuraşul când a văzut asta. Aşa tare s-a speriat încât i s-a făcut rău, era să leşine săracul de el. De când era el iepuraş şef pentru împărţitul ouălor de paşte încă aşa ceva nu păţise şi nici nu auzise să mai păţească alt iepuraş înaintea lui. Animalele care îl ajutau la vopsitul ouălor l-au luat pe iepuraş şi l-au dus pe braţe la el acasă să îşi revină. Veveriţele i-au preparat o fiertură din plante să îl liniştească şi să îi redea puterile.
Iepuraşul, a rămas în grija veveriţelor. Celelalte animale erau mâhnite tare. Stăteau abătute în curtea iepuraşului şi nu ştiau ce să facă. Un bursuc mic şi îndesat, după ce se gândi ce se gândi izbucni deodată:
-Haideţi să facem ceva! Nu putem lăsa copiii fără ouă de paşte! Trebuie să-l ajutăm pe iepuraş!
-Aşa este! confirmară ceilalţi. Dar ce să facem?!
- Ne gândim. Trebuie să putem face ceva!
Tăcerea se aşternu iarăşi în curtea iepuraşului. Puiul de căprioară după ce gândi mai mult, ruşinat a început să spună:
-Dar dacă vorbim cu mămicile să ne ajute?
-Cum să ne ajute mămicile?
-Păi ele oricum vopsesc ouă de paşte. Le rugăm să pună ouăle vopsite undeva la vedere. Astfel iepuraşul va trece pe la fiecare casă şi va alege pentru copiii cuminţi ouăle pe care aceştia le doresc. Le va insufla din magia lui şi astfel numai copiii le vor vedea în ascunzătoarea lor.
-Să ştii puştiule că ai dreptate îi răspunse ursul morocănos. Merg să vorbesc cu iepuraşul.
Repede, repede ursul a intrat în casa iepuraşului să-i spună soluţia găsită. Iepuraşul era palid, îi era rău, încă tremura tot. Parcă cu teamă să nu-i facă şi mai rău, ursul începu să-i povestească. Încet iepuraşul a început să îşi revină. Îşi dădea seama că era corectă propunerea puiului de căprioară. Când a început să se simtă mai bine, iepuraşul a plecat să vorbească cu mămicile. Misiunea asta era grea chiar şi pentru un iepuraş fermecat cum era el. Mămicile erau multe, nu toate aveau timp să îl asculte. Nu toate credeau că există iepuri care vorbesc limba oamenilor, dar încet, încet a reuşit să vorbească cu toate mămicile. În ziua de paşte iepuraşul a trecut pe la toate casele şi a ales ouăle pentru copiii cuminţi. În semn de mulţumire pentru mămici, pe fiecare masă el a lăsat câte o narcisă albă sau galbenă înflorită.
Cine a furat ouăle? Nu se ştie! Cu toată magia lui, încă iepuraşul nu a reuşit să afle! Dacă ştiţi cine a fost hoţul să îl anunţaţi pe iepuraş.

Categoria: Bucurii
Data: 2009-04-10

Listeaza | Trimite link-ul prin e-mail

• Lumea copiilor ( de Mirela Laiu )
• Câştigătorii  ( de Dana Gurghian, Iernut )
• Pulbere de stea ( de Mirela Laiu )
• Primăvara în ochi de copil  ( de Dana Gurghian, Iernut )
• DANEŞ, CRIŞ: BATRÂNI MILUIŢI ( de Ştefan Costea, Daneş )