Una din ocupaţiile tradiţionale ale locuitorilor din Deda şi împrejurimi a fost pădurăritul, datorită aşezării geografice a comunei într-o zonă de munte. Această preocupare multimilenară asigura oamenilor traiul de fiecare zi, devenind indispensabilă vieţii. Aşa se face că marea majoritate a populaţiei din zonă se ocupa cu agricultura, în timpul verii, cultivându-şi ogorul, iar iarna pădurăritul le rotunjea veniturile. Unul dintre oamenii care a făcut din această frumoasă preocupare o meserie este Paşcan Gliga Ilisie, a cărui frumoasă gospodărie se găseşte în Deda, pe o stradă laterală, în partea de jos a satului, la numărul 464.
S-a născut la data de 30 decembrie 1956. Tatăl său, nenea Mihai Paşcan, este gospodar de frunte din Deda, iar mama, Maria Paşcan (născută Gliga, trecută la cele veşnice), era fiica unei familii bogate şi cu prestigiu în sat, aceea a lui Ilisie Gliga – fost primar în Deda. Protagonistul materialului nostru s-a bucurat de o copilărie fericită, lipsită de griji, alături de sora lui mai mare, Ana, devenită după căsătorie Ceontea, care alături de soţul ei, Eugen, sunt proprietarii unei la fel de frumoase şi aranjate gospodării, cum au sătenii din Deda.
A urmat cursurile şcolii primare şi gimnaziale la Deda, în perioada 1963-1971, amintindu-şi cu drag de profesoara Eugenia Mureşan, preocupată pentru a insufla elevilor dragostea înspre studiul limbii şi literaturii române, alături de pasiunea pentru lectură. Perioada 1971-1976 a fost aceea a desăvârşirii studiilor liceale, care s-a produs la Liceul Industrial Forestier Târgu Mureş (azi Grupul Şcolar Forestier „Ion Vlasiu”), specializarea exploatare, transport şi construcţii forestiere. Ne mărturiseşte că a prins dragoste pentru acest sector de activitate încă de mic, când era dus în vacanţe de tatăl său la pădure, propunându-şi ca atunci când va fi mare să i se dedice în totalitate.
O nouă etapă a parcursului vieţii a constituit-o satisfacerea stagiului militar. A fost încorporat în anul 1976 la o unitate militară din Târgu – Mureş în cadrul unui batalion de transmisionişti - telefonie. Ceea ce reţine atenţia din această perioadă este faptul că totul s-a petrecut aproape de casă, că timpul a trecut foarte repede şi din această cauză „nu s-a întâmplat nimic deosebit”.
S-a angajat în câmpul muncii în anul 1976 la IFET Reghin, în cadrul Sectorului de Exploatare din Bistra Mureşului, unde a lucrat timp de 23 de ani (până în 1999), iar apoi şi-a desfăşurat activitatea ca şef de sector exploatare la PROLEMN Reghin şi FORESTAR Răstoliţa până la pensionare, în 2007. La început a fost angajat ca recepţioner masă lemnoasă (1976), iar apoi a fost treptat promovat în funcţii superioare de răspundere şi conducere: tehnician utilizare utilaje forestiere (1978), tehnician principal în domeniul exploatărilor forestiere (1982) şi şef la Sectorul de Exploatare a Lemnului din Bistra Mureşului (1993). În tot timpul activităţii sale, indiferent de locul de muncă, a avut în vedere realizarea unor obiective clare şi precise şi îndeplinirea acestora la parametrii ceruţi de realităţile din teren. Dintre acestea, un loc important îl ocupă: exploatarea raţională a lemnului în sortimente superioare (mai ales a lemnului de rezonanţă utilizat pentru construirea viorilor şi a altor instrumente muzicale); asigurarea cu lemn de calitate a fabricilor de mobilă din judeţ ( Reghin şi Târgu Mureş) şi din ţară; asigurarea cu forţă de muncă calificată pentru toate meseriile (fasonator mecanic, funicularist, tractorist, ifronist, gaterist, circularist, operator la fabricarea cherestelei şi semifabricate etc.). Gândul domnului Paşcan Gliga Ilisie a fost ca întotdeauna să se asigure loc de muncă, în primul rând, pentru oamenii aparţinând comunităţii locale, care împleteau munca din fabrică cu cea agricolă, din gospodăria proprie, înţelegând, în acest fel, că prosperitatea indivizilor unei comunităţi determină apoi progresul obştii, al societăţii, în general. Ne mărturiseşte că una dintre preocupările de bază, mai ales după ce a devenit şef de sector, a fost îndreptată spre modernizarea fabricii din Bistra, în sensul transformării ei dintr-o fabrică de cherestea şi semifabricate într-o fabrică de mobilă, de produs finit, dar din varii motive, mai mult sau mai puţin obiective, nu s-a putut finaliza acest minunat proiect, care ar fi fost, într-adevăr, înspre binele obştii dedene.
Se mândreşte cu realizările sale în plan familial. S-a căsătorit în anul 1980 cu Doiniţa Curta, întemeind o familie bazată pe iubire, bună înţelegere şi respect reciproc. În toate demersurile sale a găsit sprijinul moral necesar şi suficient care să-i asigure stabilitate şi putere, spre a-şi duce la îndeplinire obiectivele propuse. Cele două fete pe care le au le-au adus numai bucurii şi satisfacţii. Nicoleta (născută în 1961) este economistă la Fabrica de lapte din Târgu Mureş, iar Irina (născută în 1962) este asistent universitar la Facultatea de Ştiinţe Economice a Universităţii „Petru Maior” din Târgu Mureş, aflându-se acum în perioada desăvârşirii studiilor pentru obţinerea doctoratului. Oare ce şi-ar fi putut dori mai mult ?
Acum este tânăr pensionar, bucurându-se de liniştea pe care o merită, îngrijindu-se de frumoasa gospodărie pe care o are. Prin tot ceea ce a realizat pe tărâm profesional şi familial poate fi considerat un exemplu, un „OM de seamă” al comunităţii dedene.
Prof. Gheorghe Dărăban
