Suntem mîndri că ne-am născut ardeleni. Această mîndrie provine din faptul că avem un termen de comparaţie, în special, cu regăţenii sau, mai explicit, cu bucureştenii. Falnici nevoie mare că suntem mai aproape de civilizaţiile apusene, că avem un mod mai molcom dar firesc de a judeca lucrurile, că nu vedem în orice un şmen, o lucrătură pe la spate, că suntem mai curaţi şi mai cinstiţi. Din păcate toate aceste edificii orgolioase, clădite pe grandomanie, se prăbuşesc ca un castel din cărţi de poker la o simplă preumblare prin centrul tîrgului nostru iubit.
Odată cu soarele primăvăratic lumea devine mai sprinţară şi mai gureşă, se buluceşte în cîrduri, umple cu zumzetul ei Piaţa Trandafirilor şi străzile colaterale, ba îşi face simţită şi o boare de prea plin de sine egoist şi făţarnic. Într-una din aceste zile frumoase se preumbla încet, în plin centru, un nevăzător ce îşi agita mereu bastonul alb. Mergea discret, căutîndu-şi drumul pe lîngă panourile ce demarcau spaţiul de siguranţă din jurul construcţiilor din faţa unei bănci, apoi pe lîngă pereţii cu tencuiala căzută. Trei fete, alături de o femeie între două vîrste, bine îmbrăcate şi discret feştite, stăteau în calea lui la o discuţie calmă. Ca nişte ardelence veritabile l-au privit impasibile după care şi-au continuat discuţia fără să se sinchisească de prezenţa acestuia şi de faptul că îi stăteau în drum. În loc ca ele să facă un pas în lateral, aşa cum o cere bunul simţ, l-au lăsat pe bietul om să le ocolească. Acesta, derutat, manevra cu delicateţe bastonul lui alb ca nu cumva să le atingă la glezne pe mîndrele fiice din ţara lui Dracula.
Şi pentru că nu mai trebuie să demonstrăm înalta temperatură civică ce ne înconjoară trebuie să spunem că această întîmplare are şi un epilog. După ce a făcut acest inuman ocol, eroul nostru a ajuns în faţa intrării de la respectiva bancă (nu facem reclamă pe degeaba cămătarilor cu acte în regulă!). În acel moment, un domn intreprinzător, grăbit după nevoile pieţei şi furat de mirajul zerourilor din coada şi noada afacerilor lui, i-a tăiat calea lovindu-i cu geanta diplomat bastonul după care bietul om s-a împiedecat de călcîiele acestui Bill Gates şi a căzut. După bonomul şi manieratul om de afaceri ardelean s-a auzit doar uşa trîntită a băncii. Nici măcar curiozitatea nu l-a făcut să-şi întoarcă privirea pentru a privi ce a lăsat în urma lui. Orbul stătea în patru labe, cu ochelarii pe vîrful nasului şi cu bastonul sub palma lui dreaptă. Sumedenia de priviri ce au văzut această întîmplare şi-au oprit preţ de o clipă ochii miraţi, s-au lepădat, apoi, rapid de sentimentul de compasiune, pornind impasibili mai departe. Doar o doamnă în vîrstă l-a ridicat şi l-a ajutat să se scuture de praf.
Ce o fi fost în sufletul acestui osîndit ne putem da seama, însă, nu putem pricepe deloc de ce în sufletul bravilor şi educaţilor tîrgumureşeni nu se găseşte nimic. Un lucru este sigur, toată această " superioritate " faţă de balcanismul pervers al bucureştenilor este falsă. Nu le suntem cu nimic mai presus atîta vreme cît egoismul macină bruma de îngăduinţă şi lipsa de scrupule ucide bunul simţ de care ar trebui să dăm dovadă. O mare ruşine că sunt târgumureşean m-a năpădit întocmai buruienilor de pe un ogor cândava plin de holde. Jenă şi ruşine. Dar pe cine interesează?

Categoria: Pensionarii
Data: 2009-04-02

Listeaza | Trimite link-ul prin e-mail

• Oameni de seamă ai satului:Paşcan Gliga Ilisie din Deda ( de prof. Gheorghe Dărăban, Deda )