Înainte să mă întreb cu cine să votez, ar trebui să-mi pun următoarea întrebare: de ce să mă duc la vot? Dar cum încă nu-mi dau seama şi nu găsesc nici măcar un singur motiv de luat în seamă o să trec peste.
Să presupunem prin absurd că Duminică nu o să am altceva mai bun de făcut şi o să mă deplasez până la secţia de votare. Până aici totul simplu şi frumos. Acolo o să mă prezint cu buletinul, voi primi o hârtie cu câteva căsuţe, o ştampilă şi voi fi îndrumat spre cabina de vot. Înăuntru mă trezesc singur cu buletinul de vot şi ştampila, ştiu la ce trebuie să folosesc ştampila, dar habar n-am unde să o pun.
Prevăzând eu încurcătura în care voi fi pus, ce m-am gândit, hai să văd până Duminică pe cine ştampilez eu defapt. Aşa că o să-i iau pe rând câte doi de mânuţă pe primii de pe lista fiecărui partid cu şanse la 5%.
Primii la rând: Theodor Stolojan şi Monica Macovei de la PDL, ca doi copii care se ţin de mânuţă mergând spre grădiniţă cu siguranţă că vor şi ajunge, cred că deja şi-au făcut bagajele. Am 19 ani, aşa că nu-mi amintesc nimic din mandatul glorios de prim-ministru, îmi amintesc doar despre o retragere lacrimogenă din cursa pentru preşedenţie şi de refuzul unui nou mandat de prim-ministru, cu toate că deja îl ţinea în mână. Doamna Macovei cred că e tanti aceea care a făcut mare gargară pe la ministerul justiţei şi cam atât.
De la PSD primi doi sunt Adrian Severin şi Rovana Plumb. Îmi storc creierii, dar nu-mi amintesc mare lucru de oamenii ăştia. Adrian Severin parcă este parlamentar european, iar numele Rovanei Plumb parcă l-am mai auzit rostit în contexte referitoare la treburi europene, cam atât.
La PNL capi de listă sunt două doamne: Norica Nicolai şi Adina Vălean. Norica Nicolai a tot fost prin parlament, poate că a fost şi ceva ministru cândva, nu mai ţin minte, ţin minte doar că la un moment dat s-a luat la harţă cu un nene pe coridoarele parlamentului. Despre Adina Vălean, cu tot respectul, chiar nu ştiu nimic, poate că o să binevoiască să-mi dea un telefon după alegeri.
Ori nu înţeleg eu cum ar trebui să stea treburile ori anumiţi candidaţi nu înţeleg şi se aşteaptă să fie căutaţi de alegători, care să-i întrebe nene/ tanti zi-mi şi mie de ce naiba te-aş vota.
La PRM avem un tandem războinic: Vadim Tudor şi Gigi Becali. Nu cred că are niciun rost să enumăr câte ştiu, fără să vreau, despre ei. Mă gândesc că, totuşi, dacă aş fi sigur că patru ani s-ar întoarce în ţară doar de Crăciun, de Paşte şi în vacanţa de vară, i-aş vota cu ambele mâini odată, doar că nu poţi fi sigur de nimic, mai ales când ai de a face cu asemenea războinici trubaduri.
UDMR: păi, despre candidaţii lor numai de bine, că oricare ar fi ştiu ei ce au de făcut.
Aşa... şi a mai rămas domnişoara Elena Băsescu. Despre ea ştiu că se bâlbâie, că a studiat un an prin America, unde se fuma legal prin campusuri şi că spune că nu-i fata lui taică-su.
Cred că am terminat şi nu vreau să trag niciun fel de concluzie valorică, prin exerciţiul ăsta am vrut doar să ilustrez puţin din psihologia unui adolescent de 19 ani, care oricum foarte posibil îşi va găsi ceva mai bun de făcut Duminică, decât să pună ştampile pe oameni care nu-i spun nimic.

Categoria: Păreri
Data: 2009-06-05

Listeaza | Trimite link-ul prin e-mail

• „O fi asta scrânteală, dar e cu socoteală.“ ( de Andrei Vornicu )
• Comuna Românica - pamflet cu repetiţie ( de Valentin Covaciu )
• Dor de origini (printre altele) ( de Andrei Vornicu )
• Scumpa noastră patrie Afganistanul! ( de Mircea Răchită )
• Simple opinii (II) - presa mureşeană ( de opinia mureseana )