Regal de artă plastică la Sala Unirea
Sâmbătă, de la ora 11.00, Sala Unirea din Tîrgu Mureş a găzduit vernisajul a două expoziţii de artă plastică semnate de Gal Imola – pictură – şi Grigore Nicuşan - sticlărie artistică. Dacă Gal Imola este la prima expoziţie personală, Grigore Nicuşan este un veteran al manifestărilor de acest gen. Vernisajul a fost deschis de preşedintele Asociaţiei Artiştilor Plastici Mureş, Ilarie Opriş, moderatorul evenimentului, care în cuvântul său a făcut o scurtă prezentare a celor doi artişti expozanţi, dar s-a referit şi la agenda imediată a Asociaţiei. Despre lucrările celor doi artişti au vorbit artiştii plastici Kulcsar Erzsebet şi Vasile Mureşan, precum şi scriitorul Nicolae Băciuţ. În acest context, Grigore Nicuşan a prezentat un periplu simbolic privind lungul drum al descoperirii artei plastice şi al afirmării iar Gal Imola a despre descoperirea vocaţiei pentru artele plastice.
Peisaje, natură statică şi anatomie
Despre tânăra artistă Gal Imola se poate spune că este una dintre promisiunile privind artele plastice, după cum observa artistul plastic Vasile Mureşan. Imola s-a născut la 27 aprilie, 1987, în comuna Nadeş, a absolvit Facultate de Arte Plastice şi Design din Cluj – Napoca. A fost învăţător la Ţigmandru în 2006-2007 iar din 2007 este educator în aceeaşi localitate. Cu ocazia vernisajului, am purtat un scurt dialog despre devenirea sa ca artistă plastică şi despre semnificaţia lucrărilor expuse.
Reporter: Spune-mi pentru început cum ai descoperit vocaţia pentru artele plastice!?
Gal Imola: Descoperirea vocaţiei pentru artele plastice are o strânsă legătură cu pictorul Ştefan Luchian, a cărui pictură m-a impresionat, cu ocazia studiului pe care l-am avut la şcoală despre pictura sa.
Rep: De când datează primele lucrări pe care le-ai făcut?
G.I. : Primele lucrări au fost făcute în facultate, în urmă cu trei ani, după care am participat la câteva expoziţii de grup, această expoziţie fiind prima personală.
Rep: Ce poţi să ne spui despre lucrările expuse astăzi?
G.I. : Expoziţia de astăzi este făcută în amintirea anilor de studenţie; sunt lucrări de la licenţă, lucrări cu tema licenţei. Dar am expus şi lucrări pe care le-am făcut în Tabăra de Pictură Sovata.
Rep: Observ în expoziţia ta, alături de peisaje şi naturi statice, o preocupare deosebită pentru reprezentarea anatomică a corpului uman, privită sub aspect artistic. Ce poţi să ne spui despre acest lucru?
G.I. : Da, această preocupare pentru anatomia formelor vine din facultate, unde am studiat acest subiect; în plus, este şi rezultatul temei de licenţă – „Corpul ca oglindă a lumii”.
Rep: Eşti membru al AAP Mureş. Când ai fost cooptată în rândul membrilor acestei Asociaţii şi în ce context?
G.I. : Am fost primită în Asociaţie în 2008, după ce am fost la o tabără de pictură în Nadeş, unde m-am întâlnit cu domnul Mureşan, care mi-a sugerat să fac acest pas, iar Asociaţia m-a primit cu braţele deschise. Există aici un colectiv foarte plăcut, de la care am multe de învăţat, chiar dacă am făcut o facultate.
Arta focului
Lucrările expuse de Grigore Nicuşan au făcut, ca de obicei, o foarte bună impresie. Avem a face în cazul acestui artist cu o adevărată lecţie de artă plastică, cu un maestru al modelării sticlei topite. Pe cât de modest, pe atât de talentat, Nicuşan surprinde prin starea de graţie cu care este dăruit în momentul în care transformă sticla în opreră de artă. Iată câteva idei pe care le-am reţinut din analiza privind arta lui Ghrigore Nicuşan, făcută de artistul plastic Vasile Mureşan.
„L-am întâlnit pe Grigore Nicuşan, artist al focului, unde se întâlneşte lacrima sticlei şi puterea focului. Asemenea unui Hefaistos în faţa cuptorului cu sticlă, Nicuşan lua un bol de lavă incandescentă de sticlă, din care, pe urmă, cu multă măiestrie, scotea diferite obiecte. Trebuie arătat aici că dacă la modelajul în lut, la cioplitul în piatră sau în lemn, unde se mai poate adăuga, se mai poate tăia, adică se poate interveni, aici, când s-a întărit sticla, nu mai poţi interveni. Deci trebuie să lucrezi într-un timp anume, trebuie să ştii de la început ce vrei să faci, iar momentul cunoaşterii meseriei la nivel de măiestrie îţi permite să te joci cu sticla, să faci ceea ce imaginaţia ta a născocit. Nicuşan nu este numai un om care izvodeşte diferite lucrări, ci le şi gândeşte ca să fie în armonie unele cu altele. Observăm aici obiecte plate, platouri, obiecte de mărime mijlocie şi obiecte înalte, toate alcătuind un întreg, un întreg şi compoziţional, şi cromatic, şi ca formă. Pe urmă, observăm în această expoziţie obiecte în care culoarea este înserată în peretele de sticlă, adevărate naturi statice cu flori, lucrarea nu este în acest caz obiectul în care să pui flori, este obiectul cu flori cu tot, flori care nu se veştejesc niciodată. Deci Grigore Nicuşan ar putea să fie foarte bine un pictor, pentru că şi florile, şi aceste peisaje sunt adevărate opere de artă. Avem apoi expuse obiecte utilitate, dar care sunt înobilate cu nişte spirale de sticlă, care devin în acest fel adevărate obiecte de artă, adică obiecte în care se îmbină fericit artisticul cu utilul. Observăm apoi o tematică cu păsări; o familie de păsări, din care se poate deduce că artistul sticlar este un artist plastic, care a înţeles esenţa păsării, esenţa aerodinamică şi de formă a păsării. Aceste păsări îmi amintesc de Etienne Haiju, adică Ştefan Hajdu, care a fost urmaşul lui Brâncuş în Paris. Aceea esenţă de formă a găsit-o prietenul nostru Grigore. Pe urmă, sunt aici şi lucrări reprezentând familii, oameni, dar şi un ritual; o familie în jurul unui ritual. Formele respective nu sunt copii după om, sunt invenţii ale artistului reprezentând omul. Realizăm că aceasta este femeia, acesta este bărbatul, aceştia-s copii şi în ce postură se află fiecare. Deci tocmai acest lucru e fantastic: din acea lavă incandescentă, pe care nu poţi pune mâna, pe care o conduci prin suflare şi prin mişcarea ţevii, poţi să realizezi astfel de bijuterii artistice. Grigore Nicuşan nu este numai un maestru al formelor, după cum observăm la aceşti lujeri spiralaţi, care se înalţă, care sunt şi nişte flori, nişte lujeri de floare, nu numai ca formă frumoşi, sunt şi rafilaţi cromatic, şi echilibraţi. Mai mult decât în alte ocazii, Grigore Nicuşan vine acum cu aceste lucrări gândite pe familii de forme, pe familii cromatice, pe tematică, deci asta aduce în plus Grigore Nicuşan.”
Artistul s-a născut la 6 mai 1951, în satul Văleni, comuna Pogăceaua. A absolvit Şcoala profesională de sticlar şi Liceul ,,Alexandru Papiu Ilarian” din Tîrgu-Mureş.
Este membru al Asociaţiei Artiştilor Plastici Mureş din anul 1984. În anul 1989, a participat la Salonul Sticlei şi Ceramicii de la Muzeul de Artă din Bucureşti, unde a obţinut premiul I. Din anul 1990, participă cu lucrări în sticlă la expoziţiile de artă meşteşugărească organizate în Sala de expoziţii ,,Unirea” şi în Cetatea Medievală, cu ocazia ,,Zilelor Tîrgumureşene” şi la târgurilor tradiţionale. Din anul 2003, participă cu regularitate la târgurile de artă din comuna Lunca, organizate la Popasul ,,Izvorul”, din municipiul Bistriţa şi din municipiul Reghin.
Are lucrări în colecţii particulare din ţară şi din străinătate: S.U.A. Canada, Italia, Franţa, Austria, Germania, Grecia, Cipru, Spania, Portugalia şi Ungaria.
