Puţină lume a auzit de satul Roteni (Harasztkerek). Dacă vorbeşti cuiva despre acest sat, dă nedumerit din umeri sau şi-l închipuie undeva în Arhipelagul Toumatou sau în Patagonia. Totuşi această aşezare este aproape de noi. Este un sat aparţinând de comuna Acăţari şi hrisoavele vorbesc de el încă din anul 1332. Se află la 6 km de centrul comunei, dar a ajunge acolo nu este deloc o treabă simplă. Din Acăţari trebuie să o iei pe DJ 151 spre Miercurea Nirajului vreo 3 km, după care încă vreo 3 km spre dreapta, pe un drum neasfaltat, plin de hârtoape şi care în timpul ploilor devine un veritabil patinoar. Ajungând acolo, nu observi nimic deosebit: este un sat ca oricare altul; dintr-acelea răsfirate pe Valea Nirajului, cu gospodării bine întreţinute, ogoare roditoare şi oameni primitori. Numai că puţină lume ştie că acest sat (relativ izolat de tumultul civilizaţiei) ascunde o serie de enigme.
Un sat paranormal
Nu puţine sunt relatările unor localnici despre fenomene stranii, ieşite din comun, de parcă satul s-ar afla la graniţa Tărâmului Zonei crepusculare.
În 1986 N. A. (anonimat cerut) avea 24 de ani. Niciodată în viaţa lui nu s-a ocupat de fenomene misterioase, darămite să-şi închipuie că va fi martorul unei întâmplări ieşite din comun. Pe atunci lucra ca meseriaş într-o întreprindere târgumureşeană şi zilnic făcea naveta la oraş. În acea noapte răcoroasă de toamnă, în jurul orei 24:00, se întorcea pe jos pe drumul local, după ce autobuzul de navetişti îl lăsase la intersecţia pe drumul judeţean. Era deja în sat când în faţă i-a apărut o fiinţă decupată parcă din filmele de groază. Era vorba de un schelet înalt de circa 2 metri. „Oasele erau albe, iar aura din jurul scheletului avea culoarea alb-gălbuie strălucitoare", mi-a spus martorul. N. A. a rămas pironit locului, fiind profund şocat de strania apariţie. Totul nu a durat decât un minut. Apoi scheletul a dispărut brusc, micşorându-se extrem de rapid, „exact cum dispare imaginea de pe ecran când stingi televizorul". În timpul observaţiei martorul nu a auzit nici un fel de zgomot şi nici alte efecte secundare.
Am spune că este un simplu caz de halucinaţie, dacă n-ar exista relatări similare şi în alte zone ale lumii. Un caz asemănător s-a petrecut pe 14 octombrie 1979, în localitatea Abadilla de Cayon (Spania). Juan Coba Santien ieşise în curte în jurul orei 19:30 pentru a duce vitele la înnoptat. Atenţia i-a fost atrasă de o apariţie luminoasă în formă de pară, având înălţimea de 40 cm şi diametrul de 30 cm. Lumina era alb-gălbuie şi nu era deloc intensă. Când s-a aproapiat la circa 4 metri de fenomen, acesta s-a oprit din plutire, emiţând o serie de scântei în partea inferioară. Uluit, ţăranul a observat în interiorul luminii o femeie tânără în miniatură (care imediat a fost identificată cu Fecioara Maria) şi un schelet de lumină la fel de miniatural. Speriat, martorul s-a retras, gest făcut şi de lumina care a plutit circa un kilometru, continuând să emită scânteieri, după care a dispărut din raza vizuală a martorului. Fenomenul luminos a fost observat şi de alte persoane din zonă. Ciudată similitudine cu cazul de la Roteni!
Dar acesta nu este unicul caz enigmatic din Roteni. Tot în toamna anului 1986, în zori, într-o zi senină şi răcoroasă, doi martori au observat o „minge de foc" de mărimea unei roţi de căruţă, care se deplasa pe drumul de ţară, traversând porţiunea de drum din faţa maşinii în care se aflau. Tot în acele zile, mai mulţi martori au putut observa evoluţia unui „glob de foc" care se pare că a aterizat undeva în spatele dealurilor.
Un alt caz interesant avea să se petreacă în vara anului 1992, în plină zi. Martora era S. I. (anonimat cerut), pe atunci o tânără elevă de 17 ani. Ea se afla în bucătărie, iar fratele ei în încăperea alăturată. Fata freca duşumeaua când în camera alăturată a observat o „dâră de lumină" înaltă de circa 1,50 metri şi care se asemăna cu „un om de statură mică". Nu avea luminozitate mare, conform martorei apărând ca „fascicolul unei lanterne în ceaţă". Fata s-a speriat cumplit, a scos un ţipăt şi şi-a întors privirea de la strania apariţie. Când şi-a mai revenit cât de cât, a decis să meargă în camera fratelui. Fenomenul dispăruse şi fratele ei, care nu observase nimic, dormea.
Oase de uriaşi
Poveştile despre uriaşi par a nu fi simple poveşti. O întâmplare deosebită s-a petrecut tot la Roteni, prin anii 40 ai secolului trecut. Pe atunci, în arealul fostului cimitir, oamenii exploatau nisipul necesar pentru construcţii. Deja când groapa era adâncă, de peste 5 metri, oamenii au făcut o descoperire şocantă. Au găsit un schelet uriaş, de peste doi metri şi jumate! De jur-împrejur erau bucăţi mari de sticlă. De unde concluzia săpătorilor că uriaşul a fost îngropat într-un coşciug de sticlă. După ce groapa a devenit un veritabil loc de pelerinaj pentru localnici, oamenii au decis să reîngroape scheletul. De atunci nimeni nu s-a gândit să-l dezgroape, deşi se află într-un loc accesibil, în apropierea grădiniţei, loc transformat cu timpul într-o veritabilă groapă de gunoi.
Cu aceasta nu se încheie însă capitolul despre oasele de giganţi. Simon Janos este un localnic care obişnuieşte să dea câte o mână de ajutor în săparea gropilor de înmormântare din cimitirul „nou" al satului. El mi-a spus că nu este o raritate atunci când la săparea unor gropi ies la iveală oase umane uriaşe (femururi, coaste, dar şi cranii). Nimeni nu acordă nici o importanţă acestor descoperiri. După ce sunt examinate de gropari, sunt reîngropate în mormântul proaspăt săpat! Aşa încât nici un astfel de os n-a ajuns în laboratorul unui paleontolog sau antropolog.
Un pic de geologie
Să ne oprim un pic din naraţiunea noastră pentru a face o scurtă incursiune în geologie. Roteniul se află în zona Dealurilor Nirajului (subunitate a Podişului Târnavelor), format din coline depăşind pe alocuri 500 de metri, caracterizat print-un ţinut deluros aşa ondulat cu versanţi asimetrici afectaţi de alunecările de teren, prin prezenţa domurilor gazeifere şi prin interfluvii netede orientate în direcţia est-vest. Într-un trecut îndepărtat, acum vreo 75 de milioane de ani (sfârşitul mezozoicului şi începutul terţiarului), în acest loc a început procesul de formare a Carpaţilor şi a Podişului Transilvaniei, prin încreţirea sedimentelor fostului geosinclinal Tethys şi înălţarea lor.
Mai trebuie specificat că înainte, aici se afla o mare interioară, continentală, denumită Marea Thethys. Ulterior, acum vreo 25 de milioane de ani, prin eroziune şi prin retragerea râurilor care se vărsau în mare, se formează domurile şi cutele diapire. Un relief asemănător cu cel de astăzi s-a format cu circa 2 milioane de ani, când întreaga Depresiune a Transilvaniei a cunoscut o noua înălţare, ca urmare a fenomenelor tectonice. Astfel, de-a lungul a milioane de ani, s-au format depozite pliocene şi sarmaţiene alcătuite din argile marnoase, nisipuri şi marne. Cu toate acestea, nu s-au descoperit puncte fosilifere compacte. De altfel, numărul fosilelor descoperite în această zonă este infimă.
Această digresiune geologică a fost necesară pentru a vedea contextul în care pot fi încadrate o serie de descoperiri făcute la Roteni, care pentru un nespecialist par a fi senzaţionale.
(continuarea săptămâna viitoare)
