OK, se pare că sunteţi deschişi comunicării cu cei care vă citesc din moment ce aţi publicat primele mele opinii într-unul din numerele trecute ale ziarului. De aceea, voi continua povestirea vorbind pe scurt despre presa mureşeană, aşa după cum am şi promis.
Cam naşpa! Subţire, domnu’ dragă, subţire! Înţepenită, îmbătrânită, fără vigoare, fără vlagă, dar mai ales înregimentată politic. Nu o să găseşti, oricât ai căuta, nimic din spiritul jurnalismului, nici pe sticlă, nici în presa scrisă, de radiouri ce să mai vorbim! Dacă singura sursă de informaţie ar fi mass media, ai crede că în urbea asta curge lapte şi miere. Model de democraţie şi bunăstare. Prin aste locuri nici urmă de baroni locali, politruci, funcţionari la stat cu tot felu’ de afaceri veroase pe foarte mulţi bani publici, dosare penale care zac de ani buni prin praful de la Parchet, chiar nimic! Păi cum altfel? Pentru că totul este sub control politic. Excepţie făcea, cu ceva timp în urmă, Ziarul de Mureş şi Zi de zi, însă după o “vacanţă” de 29 de zile într-o celulă, Aurelian Grama şi-a schimbat abordarea din teren şi acum strânge mărunţiş de pe unde i se spune şi de unde apucă, fără anchete, fără investigaţii, fără să deranjeze, că de, libertatea de mişcare e şi ea importantă, nu-i aşa?
În rest, presa mureşană, un cumul de platitudini de bună credinţă, de bunăsamă, după cum urmează:
“Cuvântul Liber” este acelaşi cotidian, neschimbat de 20 de ani şi mai bine, în care rubrica “Decese şi condoleanţe” este creme a la creme, după cum spunea francezul Goethe. (A fost o glumă pentru cunoscători!) Asta dacă nu doreşti să-ţi distrugi ziua citind interminabilele editoriale ale stimabilului LazărLădariu din care îţi poţi da seama că mai trăiesc unguri în oraş şi mai apoi realizezi ce de frustrări şi mânii personale are domnia sa. Cuviincios şi plin de smerenie (!) le şi împărtăşeşte. În scris! Şi bine’nţeles, să nu uit, ziar orientat politic după cum se orientează redactorul şef mai sus menţionat. Ca să nu mai amintesc de “chestiile” culturale, care “producţii” se învârt mereu în jurul celor câţiva “cu chemare”. Dacă n-aţi înţeles până acum, fac vorbire despre cotidianul cu cel mai mare tiraj din judeţ! Ferească Cel de Sus!
Despre 24 ore mureşene, chiar nimic! Doar atât că aparţine senatorului PDL, Petre Başa, (la fel ca şi reţeaua “Radio Son”şi postul de televiziune “Teleson” din Sighişoara), motiv pentru care editorialistul cu pipă poate să-şi dea cu părerea cum doreşte. La câte exemplare scot, nici nu mai contează. Nici senatorul.
Cristi Teodorescu şi Marius Libeg, crescuţi o buna perioadă în “jurnalismul scris” de către ceva mai sus pomenitul Grama, şi-au tras şi ei ziar: săptămânalul “Punctul”. Cu ceva ani în urmă, părea un proiect interesant, dar se pare că s-a cam plafonat. Le-au mai plecat din oameni, însă ceea ce fac, se zice că fac cu un minim de decenţă. Cel puţin aşa se vede din avion!
Ah, televiziunile locale!
Să scoatem din ecuaţie PRO TV că n-au decât ştiri, deci banii de publicitate să iasă că restu’ nu contează.
Toate “bagă la greu” emisiuni de folclor, manelismul sudist luând locul reţetei magice de prin părţile astea, folclorul la cerere televizată. Mare fudulie! Hai să nu fiu totuşi rea!
Antena 1 decimată! Aproape imposibil să facă faţă în actuala formulă la cerinţele jurnalismului de televiziune. Directorul, Marian Cornaciu, fost coleg cu Dan Voiculescu pe vremuri, ca şi acum de altfel, nu reuşeşte să acopere plecarea finei sale de cununie, Ioana Roman. Şi se cam vede. Cine nu ştie că “domnul Sanlacta” este în acelaşi timp şi preşedintele Partidului Conservator Mureş? Implicare politică a televiziunii? După cum aţi ghicit deja, nici vorbă! Totuşi nu prea înţeleg încă de ce-i pupă în dos şi pe pedeliştii lu’ Florea. Da’ o să aflu! Că pe a lu’ Frătean pesedei, ştiu de ce.
Fostul senator de PSD, Cristian Georgescu, este directorul Televiziunii Tîrgu Mureş, a cărei proprietar este Ionică Şandru, care la rândul său a preluat-o de la consilierul local PSD, fost PD, Bogdan Buda. În treacăt fie spus, poziţia de director a mai fost ocupată şi de Mircea Muntean (acualmente şef de cabinet al prefectului, chiar nu ştiaţi că pe merit?), precum şi de Cornel Brişcaru, fost membru PSD, şi în zilele noastre fost candidat la alegerile parlamentare, fruntaş PNL de zonă. Deşi au posibilitatea tehnică de a emite 24 din 24, respectiv să acapareze piaţa, echipa pare într-un impas permanent. Şi cu criza asta nasoală... Mă roşesc toată dacă mai trebuie să fac o paralelă cu politicul! Mai bine nu!
Ştii TV a fost preluată de la Sergiu Zereş&CO de Sorin Ţerbea - da, acela - şi la timonă este Ioan Chiorean. Relaţiile mister “President” Ţerbea - administraţia locală, recte Dorin Florea, sunt de notorietate, n-are rost să vă povestesc acum. Poate altădată. În rest să vă vedeţi cât mai bine. De treburile voastre. Sau vorba lor, acum ştii despre ei! Şi la ce-ţi foloseşte?
Despre Gabriel Gedo şi a sa Prima TV, numai de bine să auzim. Că de văzut nu prea! Aceleaşi formate de emisiuni de pe vremea când era mare şi tare la Antena 1. Se poate oare mai mult? Nu m-aş hazarda la un răspuns pozitiv!
Cel mai nou post pe piaţa media este Realitatea TV coordonată de... aţi ghicit, Sergiu Zereş şi colegii. (Firma sa o abonată la licitaţiile de publicitate ale primăriei Tîrgu Mureş, de ce oare? Să aibă legătură cu Marius Paşcan, Claudiu Maior, Marius Cătană ş.a.? Nu-mi vine să cred!). Tot acolo, director de marketing, consilierul local PDL... Ioana Roman. Deocamdată mă abţin să fac oarece comentarii legate de programe sau afinităţi. Mai aştept să văd ce vor face foştii protevişti Raul Haţegan, Serenela Mureşan, Roxana Neag şi ceilalţi noi veniţi. Din câte se spune au cea mai competitivă echipă de jurnalişti. Asta nu înseamnă că deontologia musai să zburde prin redacţie sau platoul de filmare/redare. Că de, oameni suntem şi supuşi greşelilor!
Şi ca să închei despre “virusul” numit media, aşa după cum l-am numit în episodul anterior, zic şi eu, precum un coleg forumist, că oricine vrea să-şi toace timpul şi inteligenţa distrându-se cu reziduri mediatice o poate face. Avem libertatea de a alege să citim şi să privim tot felul de chestii ciudate, ce nu ne folosesc aproape la nimic. Însă două lucruri sunt periculoase în amalgamul generat de starea de confuzie generală asupra valorilor: în primul rând, se impun modele toxice unei generaţii debusolate, căreia i se sugerează, alteori dictează că banul contează mai presus de cinste, profesionalism şi onoare, iar în al doilea rând că tupeul şi cinismul neruşinat poate fi un înlocuitor pentru educaţie. Chiar dacă se vor găsi destui care să-mi arunce replici stupide, de genul “ce, tu eşti mai altfel decât ei?” sau “dacă eşti aşa deşteaptă, de ce nu ai banii lor, frustrato?” - nu voi fi descumpănită. Chiar mi se par fireşti într-o lume ce şi-a ieşit din matcă şi orice om cu scaun la cap este privit ca o ciudăţenie neadaptată la noul sistem. Şi, ca să nu avem dubii, haideţi să facem un exerciţiu. Cum credeţi că ar arăta un top gen “mari români” alcătuit de puştanii emo şi de cei care ascultă manele la telefonul mobil? Păi, vedeţi? Şi să mai facem unul. Răspundeţi la o întrebare pe cât de simplă, pe atât de justificată: ce au în comun sexy-brăileanca, Elena Udrea, Dorin Florea, Mihaela Rădulescu, Marko Bela, Nikita, Alex Frătean, Eva Kent, Magda Ciumac şi alte “vedete”? Exact, aţi intuit răspunsul corect!
Cam atât despre media din oraşul în care nu se întâmplă nimic. Dacă permiteţi, mai revin. A dvs.,
Muşcata Ottonel
