Sirenele marinaruluiDenumire autor: Mircea Răchită![]() Cu ancora frântă de spumegatele valuri ale politichiei şi recesiunii, primul marinar al ţării nu-şi poate opri ambarcaţiunea şi se lasă dus de mrejele unei întinderi largi şi pustii. Neputând înhăma marea, cu cârma blocată în adâncul tenebrelor proprii, acolo unde fantasmele nasc puii vârtejelor ce se nasc unele din altele, timonierul number one îşi priveşte chipul atoateştiitor în oglinda apusului. Un apus pe care ambiţia nemăsurată şi lipsa de frână a bunului simţ au avariat corabia beată numită România. Cu edecarii executând metenele greţoase, şurluind podelele alunecoase, şubrede, ale lipsei de măsură şi împroşcând cu obrăznicie invective asupra celor ce le arată raptul, limitele fără de limite şi incompetenţele, arca se deşală din toate încheieturile.
Speculând acest derapaj apar în scenă sirenele. Cele cu coada despicată în două asemeni limbilor şerpilor. Adulmecând aerul şi fraierul mândrele fecioare lasă marea pentru tărâmul făgăduinţei politice şi cozile despicate pe dulci pulpe sprijinite de gambe fine precum vătraiul. Dau năvală în livada matelotului prim şi prin prima coastă cu respiraţie furibundă, adică Eba sau Eva sau cum o mai fi chemând-o, muşcă cu râvnă din mărul din beregata scumpei noastre ţărişoare. Că asta e problema, după muşcătura Ebei au urmat şi cele ale lui Ridzi, Elena Udrea, Roberta Anastase, Anca Boagiu şi alte vestale ale paradisului mioritic. Aceste tinere prietene ale odraslei prezidenţiale au acaparat o parte din conducerea acestei ţări fără ca cineva să se întrebe dacă numita competenţă nu ar fi valabilă. Dacă sunt persoane care ar spune că am ceva împotriva lui Băsescu atunci au dreptate doar când vine vorba de slăbiciunea acestuia pentru propria fiică şi prietenele ei. Nu poţi să fii atât de ocrotitor încât să-ţi bagi fiica în gura lupilor şi, mai apoi, să priveşti în altă parte când prietenele acesteia fac numai prostii de la nivelul fotoliilor ministeriale. Într-o asemenea situaţie, când criza ne bate la fund şi ţara e pe gura prăpastiei, nu poţi să oferi ca teren de joacă această ţară unor copii. Groapa cu nisip sau petecul de asfalt pe care să joace şotron trebuie oferit în altă parte. Nu pe simţul naturel nevricos al cetăţenilor şi nici pe pielea propriilor membrii de partid care nu mai ştiu pe unde să scoată cămaşa.
Categoria: Politic
Data: 2009-07-09 Despre autor:Apasa aici pentru a trimite e-mail! Mircea Răchită -
Alte articole similare
|
CautareSTIRI
|