Păreri

Articole existente: (31)

Extravaganţe fatale în muzica pop: MICHAEL JACKSON

De câte ori ori văd sforţările cuiva de a fi pe placul lumii, adâncindu-se astfel în mlaştina slavei deşarte şi în fatalul păienjeniş al simpatiilor publice trecătoare, gândul îmi fuge la înţelepciunea divină referitoare la nefolositoarea câştigare a lumii cu preţul mult prea scump al pierderii sufletului. Fiindcă în zadar şi absolut inutile sunt, pentru sufletele noastre atât de importante şi totuşi atât de terfelite în neatenţie, toate cele venite de la lume prin natura ei căzută şi lucrarea demonilor: laude, aplauze, bani, premii etc. Căci nimic din ale lumii nu va conta la Judecata ce va să vină, în afară de grija faţă de suflet, indiferent cât de grozavi, vedete, staruri şi megastaruri ni s-ar spune că suntem. Deci nu este nici o bucurie reală în faptul că lumea – oricât de „special” ai fi (continuare)

Băse -un preşedinte pe(de) blogg

Şefu... Mircea... m-a tot bătut la cap să scriu şi eu un editorial despre vizita la Târgu Mureş a celui m-ai important om în stat, Traian Băsescu zis... Băse. Cică de-aia mi-a dat funcţie la ziar ca să scriu chestii serioase. Nu frecţii... Acum, eu ce să scriu? Că nu am văzut nici chelia preşedintelui, ce să mai vorbim de altele. Că de, eu am făcut un duş acasă, ca să miros bine şi n-am mai apucat „baia” de mulţime ca şi preşedintele. Şi ca să mă scot, că de-aia am salar mare pe timp de criză, am luat l-a purecat... netul. (continuare)

„Ia votul neamule ...”

eu îl dau mai ieftin, dai 50 de lei şi pun ştampila pe partidul tău. Nu te zgârci, am familie mare, dacă ne dai la fiecare câte 50 de lei ai voturi multe. Nu vrei?! Hai că fac discount! Dacă ne cumperi la toţi voturile ţi le dau pe 300 hai că las 50 de lei de la mine. Uite aşa ca pentru tine că îmi pari domn serios cu cravată.”
Exact ca la piaţa, voturile, unii le-au cumpărat ca şi când ar fi cumpărat morcovi, ceapă sau cartofi. Bine că nu se vând voturile la kilogram. Dacă tot populaţia romă a frumoasei noastre ţărişoare vinde voturi celui care sare cu banul, de ce nu îşi face o firmă?! O firmă de votători, care să îţi dea factură pe numărul de unităţi vândute. (continuare)

Caricaturizarea imaginii Ceauşeştilor (sau evoluţia „revoluţionară” de la „cei mai iubiţi fii ai poporului” la „Odiosul” şi „Sinistra”) (V)

Populaţia nemulţumită n-a acceptat cu pasivitate regimul, acţionând cumva contra dictaturii. Exceptând pe activiştii de la centru şi din teritoriu, românul necăjit îşi permitea să râdă de bancurile în care, de regulă, principalii protagonişti erau cei doi Ceauşeşti. O dată cu izbucnirea mişcărilor de la Timişoara, mass-media străină s-a grăbit să estimeze tragicele evenimente la mai multe mii de morţi, impulsionând astfel spiritul de solidaritate al întregii ţări cu timişorenii. Ca urmare, la 22 decembrie 1989, ora 12.08, Ceauşeştii s-au văzut nevoiţi, sub presiunea bucureştenilor, să părăsească sediul C.C. la bordul unui elicopter. Mulţimea dezlănţuită a invadat studiourile Radioteleviziunii (continuare)

Pe cine pun ştampila?

Înainte să mă întreb cu cine să votez, ar trebui să-mi pun următoarea întrebare: de ce să mă duc la vot? Dar cum încă nu-mi dau seama şi nu găsesc nici măcar un singur motiv de luat în seamă o să trec peste.
Să presupunem prin absurd că Duminică nu o să am altceva mai bun de făcut şi o să mă deplasez până la secţia de votare. Până aici totul simplu şi frumos. Acolo o să mă prezint cu buletinul, voi primi o hârtie cu câteva căsuţe, o ştampilă şi voi fi îndrumat spre cabina de vot. Înăuntru mă trezesc singur cu buletinul de vot şi ştampila, ştiu la ce trebuie să folosesc ştampila, dar habar n-am unde să o pun.
(continuare)

O plimbare prin urzici

“Privitor ca la teatru/ tu în lume să te-nchipui;/ joace unul şi pe patru,/ totuşi tu ghici-vei chipu-i…”. A mai spus-o şi altul dar altfel, cum că lumea aceasta este o scenă, însă nu a prea fost luat în serios. Doar cei care îşi pot aşeza preţioasele haite de neuroni deasupra acestor cuvinte, adormindu-le pentru câteva minute, spre a se pătrunde de un tâlc greu de cucerit, pot înfige stiletul scânteietor al unei revelaţii. Din păcate, iluminaţii sunt întotdeauna cei care nu trebuie. Cei ce cunosc deja o parte a adevărului şi văd cu precizie în spatele mascaradelor. În rest, lumea e plină de limbuţi, zurbagii şi abramburici a-i limbii române. Nu-şi cunosc înţelesul pentru că nici nu au vreun interes (continuare)

Părinţi şi copii

Câte nu s-au schimbat de pe vremea lui Turgheniev! Am trecut de la caleaşcă la maşină, de la pana de scris la calculatoare sau de la ghiulea la bomba atomică. Oare sunt schimbări majore între raporturile pe care le avem între noi ca oameni sau, ceea ce pare şi mai important, între părinţi şi copii?
Într-o societate în care hârdăul cu dejectii umane ţine prima pagina, carnagiul, violurile şi bătăile cu săbii şi pistoale fac deliciul telespectatorilor, iar spălarea rufelor în public, etalând tot ceea ce poate fi mai greţos şi puturos în fiinţa umană, a devenit un soi de sport naţional este foarte greu să separi răul de bine... Asta în cazul în care eşti om în toată firea. Dar dacă eşti copil? (continuare)

Guvern versus învăţământ

Oameni care se calcă în picioare să prindă ultimele bârfe din revistele de scandal, conducători obsedaţi de manipularea populaţiei şi a banilor lor şi oameni care blamează profesorii pentru zvonurile create de alţii pentru muşamalizarea propriilor lor acţiuni. Cunoscut? Prea familiar? ...şi pentru mine!
Să luăm spre exemplu tezele unice, inovaţia sistemului. Înainte să intru în problemă, permite-mi să îţi spun că fac parte din generaţia „cobai” a sistemului român de învăţământ (ce e drept, multe generaţii îşi mai revendică acest drept, începând din 1989, şi asta din cauza experimentelor multiple care s-au “executat” nesfârşit asupra elevilor): teze unice date degeaba, în favoarea Examenului de Capacitate, (continuare)

Sex în Evul Mediu

Majoritatea din cele mai ascunse idei şi noţiuni despre sex din ziua de azi au fost formulate în Evul Mediu, în special de către Biserică. Chiar şi Sigmund Freud al secolului 19 nu mai avea ce să scrie despre sex dacă nu era Biserica Creştină din Evul Mediu. Biserica avea opinii şi legi legate de fiecare aspect al sexului, dar pentru o vreme trecea cu vederea prostituţia, considerând-o ca fiind un rău necesar. Se pare că Biserica a avut un interes mare faţă de acest subiect...controversat, chiar dacă se opunea total faţă de sex. Oamenii din Evul Mediu descriau plăcerile actului sexual în mod detaliat şi în mai multe moduri. (continuare)

Contabilii inoportuni

Fiecare dintre noi cred că are un „contabil” al relaţiei sau al căsniciei. Cine este acest contabil? De obicei o persoană nu prea apropiată care din când în când verifică bunul mers al relaţiei. Am şi eu câţiva astfel de contabili care uneori mă sună, alteori mă vizitează dar nu pentru că le este dor de mine ci datorită faptului că vor să ştie ce şi cum. De fiecare dată când apare contabilul nepoftit încerc să găsesc subterfugii pentru a scăpa cât mai repede de el. Uneori îmi sun un prieten deşi nu am nimic de discutat şi aşa din senin încep să vorbesc singură dar totuşi cu el. (continuare)

 

Pagini: 1 2 3 4 Pagina urmatoare>>