Se caută companii vechi pentru privatizări noi

Data: 2010-06-07
Sursa: Valentin Covaciu

Dacă găsiţi întâmplător vreo fabrică de stat, un CEC sau un PETROM rătăcit prin bălării sau la vreun colţ de bloc, anunţaţi-l pe Boc, statul român vă va recompensa.
Poate dacă iei de unde nu-i, e ca şi cum ai pune unde-i mult. Oricum n-au bani oamenii ăştia, care sunt departe undeva pe un satelit urmărit ca o curiozitate cu lunete wireless de către cei trimişi sau ajunşi, sau plecaţi pe planeta civilizaţiilor superioare Cotroceni şi Victoria, aşa că nişte bani în plus sau în minus nu-i afectează. Suntem, până la urmă un popor învăţat, educat, antrenat în regim de înaltă performanţă să răbdăm foame. Da ce? A murit vreodată cineva de foame în ţara asta!?
După cea mai caldă iarnă fără căldură clasa muncitoare pentru care un pachet de gumă de mestecat sau o cola sau un pachet de ţigări cu nume american reprezentau – nu, nu o avere, ci dovada existenţei unui tărâm fermecat. Reclamele întise pe pereţi, pe străzi, culorile aprinse care au invadat cenuşiul cotidian sunt confundate cu libertatea şi cu o societate nouă.
Dintr-o dată iarba a devenit mai verde, ţara mai bogată şi cerul mai albastru doar pentru că tarabele s-au umplut de ziare, televiziunea a ajuns televiziuni şi transmitea filme americane, oamenii politici erau mai mulţi şi vorbeau vrute şi nevrute sau scăpate, magazinele s-au umplut cu rafturi în toate culorile şi nimeni nu mai cenzura pe nimeni şi oricine putea să-njure pe oricine fie pe stradă, în bodegă, în dormitor sau la muncă.
Şi fluviul curcubeu a continuat să curgă în magazine, reclamele au devenit din ce în ce mai luminoase şi televiziunile tot mai multe. Hagi face spectacol la mondiale, suntem cei mai buni la gimnastică, Gabi Szabo câştigă cursă după cursă şi noi eram mândri că suntem români.
S-au închis găurile negre ori au fost privatizate, vândute adică pe bani mulţi – prea puţini se spunea, şi tot mai mulţi oameni au ieşit afară la muncă, atât de mulţi încât noi am fost nevoiţi să importăm coreeni.
Toate astea până prin 2008 când s-au terminat privatizările şi criza economică a redus considerabil banii trimişi de muncitorii români din străinătate, iar statul român a rămas să se susţină doar din ceea ce producea. Şi cum asta se înâmplă într-o măsură mult prea mică banii care până atunci intrau în buget din privatizări s-au de pe urma căpşunarilor, trebuiau luaţi de altundeva. Asta pentru că guvernanţii s-au încăpăţânat să creadă că economiile occidentale îşi vor reveni foarte repede şi că vor mai găsi prin Bărăgan sau undeva ascunse între dealuri un CEC, un Petrom sau un BCR.

Alte stiri - Calatorii

BUNI DE PLATĂ - 2010-05-13
Vinovaţi suntem cu toţii - 2009-06-25

Cautare

STIRI